Tag Archives: Despre lumea în care trăim

Reciclarea…culturală

Când am povestit despre societatea de consum în viziunea lui Jean Baudrillard, am încercat să punctez cât de cât ideile principale din Societatea de consum. Mituri şi structuri, dar, aşa cum am promis, revin la această carte pentru a reda consideraţii ale autorului pe anumite teme.

De această dată, pe tema culturii în societatea de consum. Baudrillard aprecia, în 1970 când a publicat cartea, că societatea de consum are ca şi efect (chiar intenţionat) un regres în domeniul cultural, o deculturalizare.

Carnage (2011)

Lumea în care trăim într-un film de 80 de minute, care se desfăşoară într-o cameră şi are numai patru personaje…Incredibil, dar adevărat

Carnage are la bază piesa de teatru Le Dieu du carnage, scrisă de Yasmina Reza, pe care Roman Polanski a fost foarte inspirat s-o transforme într-un film delicios.

Două cupluri se întâlnesc pentru a discuta o întâmplare “tragică”, anume o dispută între fii lor.

Iniţiatoarea întâlnirii, Penelope (Jodie Foster), o casnică obsedată de control, de transformarea lumii în care trăieşte în lumea ideală şi controlată care există în mintea ei, ţine discursuri bombastice despre integritate şi despre nedreptatea suferită de fiul ei. Penelope este pasionată de Africa, dar frustrată în căsnicia cu Michael (John C. Reilly), un bărbat care nu-i stimulează preocupările intelectuale, dar care încearcă să se convingă pe sine de importanţa slujbei pe care o are şi care este încă băieţelul mamei în ciuda faptului că are o familie a lui.

Există ceva mai rău decât oamenii răi: indiferenţa oamenilor buni!

Pe scurt, că trebuie să plec în Piaţă!

Nu e vreme de citit şi de scris, nu e vreme de văzut filme şi de stat la căldură!

E vremea să arătăm că am înţeles ceva din ce-am citit, din ce-am văzut, că personalităţile istoriei ne-au învăţat că pot exista şi schimbări imposibil de crezut!

Vasile Ernu: “Azi iesim sa deszapezim Piata Universitatii… autoritatile pot ramine in acasa…”

Piaţa Universităţii

Încep prin a spune că nu fac politică, în general, iar pe blog cu atât mai puţin.

Dar astea nu sunt zile de stat deoparte…

Am fost în Piaţa Universităţii în această seară, am rezistat câteva ore şi am simţit într-adevăr că ne trezim din apatia care parcă ne intrase în oase de ani buni.

Participarea la protestele din această seară nu a avut legătură cu mitingul USL sau, cel puţin, nu în sensul alăturării la aceasta, ci din contră, şi mişcarea USL ne-a făcut să ieşim în Piaţă, tocmai pentru că ne-am dorit evitarea politizării protestului care a adus în stradă mii de oameni în fiecare zi a ultimei săptămâni.

Mcdonaldizarea societăţii

În Globalizarea nimicului, George Ritzer s-a referit adesea la “cultura mcdonald’s”, iar referirile m-au făcut curioasă să citesc Mcdonaldizarea societăţii.

Cartea este o analiză lucidă, la sânge aş spune, a ceea ce raţionalizarea a generat în societate şi, pornind de la modelul McDonald’s, Ritzer arată cum, dincolo de industria fast-food, acest model a fost preluat în aproape toate ramurile societăţii, ajungând până la învăţământ şi medicină şi chiar naştere şi moarte.

M-a frapat exemplul lecturii, care devine din ce în ce mai otpimizată. Că au apărut audiobooks şi putem asculta cărţi în timp ce mergem sau facem altceva nu mi s-a părut o variantă foarte îndepărtată de cititul unei cărţi, atâta timp cât rândurile doar ajung la noi altfel, dar am rămas cu gua căscată aflând că noua optimizare presupune înregistrarea pe bandă în versiune prescurtată. “A trecut vremea când “se pierdea timpul” ascultând părţile “nesemnificative” ale romanului.”

Cele zece reguli ale dominaţiei

Câte cursuri şi câte cărţi pe tema leadership!

Există deja sintagma “arta de a conduce”…

Totul ar fi mult mai simplu dacă am lua exemplu de la…animale. De fapt, toate cursurile, cărţile regulile pe temă au  decla bază descifrarea unor tendinţe şi comportamente naturale.

După ce v-am povestit despre Zoomenirea, o să redau regulile şi câteva pasaje mai reprezentative din capitolul Statut şi superstatut, în care Desmond Morris vorbeşte despre lupta pentru dominare şi dezbate detaliat “cele zece porunci ale dominaţiei”, comparând felul în care sunt ele puse în aplicare de animale cu cel în care le aplică liderul uman.

Zoomenirea

O introducere în tematica acestei cărţi am făcut în postarea Captivi în jungla de beton, în care am redat câteva paragrafe din introducerea pe care însuşi Desmond Morris o oferă.

Structurată în şapte capitole (Triburi şi supertriburi, Statut şi superstatut, Sex şi supersex, Noi şi ei, Întipărire şi întipărire eronată, Goana după stimulare şi Adultul copilăros), Zoomenirea este un studiu asupra condiţiei omului modern prin analizarea comportamentului uman comparativ cu cel al animalelor de care, în realitate, nu ne diferenţiem atât de mult pe cât credem.

Suprapopularea şi supraaglomerarea din mediul urban face ca omul să se comporte nu ca un animal în junglă, un animal liber, deci, ci ca un animal captiv.

Desmond Morris se referă la supraaglomerare folosind termenul de “supertrib” şi arată că trecerea de la trib la supertrib s-a produs, la scara de timp a evoluţiei, foarte rapid. Animalul uman s-a adaptat foarte bine la noua lui condiţie, dar nu a avut timpul necesar să se adapteze biologic, să evolueze într-o specie nouă, civilizată şi din punct de vedere genetic.

Impresii de la Gaudeamus şi Booktopia

Nu eram chiar convinsă să ajung la Gaudeamus anul acesta, pentru că aglomeraţia şi reducerile nesemnificative m-au cam dezamăgit la ultimele ediţii.

De câteva zile, însă, am descoperit site-ul booktopia, mi-am făcut cont şi am aflat că se lansează oficial la Gaudeamus şi că vor avea şi o dezbatere pe tema cititului de socializare.

Cum bine a spus Dragoş, “un târg de carte e mai degrabă prilej de întâlnire a iubitorilor de cărţi decât loc de negustorie cu acestea”, cu gândul la dezbatere şi la întâlnirea câtorva dintre blogerii cu care interacţionez în blogosferă, m-am mobilizat

Generalizări penibile, dar dureroase

De mai mult timp deschid televizorul din ce în ce mai rar…de fapt, îl deschid frecvent, dar numai ca să mut repede pe hdmi să văd câte un film.

Nici măcar la ştiri nu m-am mai uitat în ultima vreme şi cred că n-am pierdut mare lucru…am tot văzut ştirile de-a lungul anilor şi n-am avut senzaţia că am câştigat mare lucru. Şi dacă nu ştiu ce se mai întâmplă în ţară sau în lume, ce?! Nici când eram mai la curent cu ştirile nu se întâmpla mare lucru…

În fine, am început să scriu pentru că în seara asta, am nimerit pe un canal de ştiri şi mi-au dat lacrimile de ciudă…la ştirea despre încă una din multele glume pe care le fac francezii la adresa românilor.

Captivi în jungla de beton

“Atunci când presiunile vieţii moderne devin apăsătoare, orăşeanul copleşit se referă adesea la lumea lui agitată ca la o junglă de beton. Aceasta este o descriere colorată a vieţii unei comunităţi urbane aglomerate, însă este total inexactă, după cum poate să confirme oricine a studiat o junglă adevărată.

În condiţii normale, în habitatul lor natural, animalele sălbatice nu se automutilează, nu-şi atacă puii, nu fac ulcer gastric, nu devin fetişiste, nu suferă de obezitate, nu formează perechi homosexuale şi nu comit crime.