Tag Archives: Amintiri

Şi a fost 2011…

Continuând în tradiţia de acum un an, m-am gândit să fac un bilanţ şi al acestui an.

Nu prea reuşesc să izolez anul 2011 ca să-l văd ca pe un an distinct şi să scriu despre el…nu ştiu de ce…

Pentru unii dintre apropiaţii mei, 2011 a fost un an de schimbări majore şi radicale…pentru mine, schimbări, să zicem, previzibile şi normale, în cursul firesc al vieţii. Dar da, dacă ar trebui să caracterizez cumva anul care se termină, a fost un an al schimbărilor.

Leapşă cu amintiri de vacanţă

Bianca m-a provocat la o leapşă despre prima vacanţă petrecută pe meleaguri străine.

Pentru că prima călătorie în afară a fost o nebuneală, de fapt, o plimbare pe fugă cu maşina spre Verona, cu o mică oprire în Viena şi cu diverse peripeţii, când nu am apucat să vizitez mare lucru, am ales să-mi amintesc prima vacanţă la Paris.

Despre plimbările mele la Paris am mai povestit pe scurt în 2009, aici, şi în 2010, aici, dar prima întâlnire cu Parisul s-a petrecut înainte de a avea blog.

Miercurea fără cuvinte. Plaja cu nisip roz :)

Din peregrinările mele prin Creta, azi Elafonisi, celebra plajă cu nisip roz, şi Falassarna, una dintre cele mai bune plaje din Creta.

În drum spre Elafonisi

Miercurea fără cuvinte. Dor de vară :)

Pentru că nu mai am starea necesară pentru a povesti în detaliu cum a fost cea de-a doua vacanţă în Creta, o să las imaginile să vorbească, în fiecare miercuri…fără cuvinte

Astăzi, Rethymno, oraşul din Creta care mi-a plăcut cel mai mult, mai mult decât Heraklion şi Agios Nikolaos, chiar mai mult decât Chania 

Despre învăţat şi conştiinciozitate

Am mari dileme existenţiale

Nu am fost niciodată genul de persoană conştiincioasă când a fost vorba de învăţat. La mine, învăţatul însemna citit, prins din zbor, reţinut esenţialul şi, oricum, numai ceea ce înţelegeam, coroborat informaţii şi mers pe firul logic al problemei, ca să zic aşa. În şcoală, colegii mă considerau uneori tocilară, pentru că rezultatele mele erau dintre cele mai bune, dar adevărul este că n-am fost nici măcar conştiincioasă, darămite tocilară. Am fost şefa clasei care, pusă să facă linişte înainte de ore, făcea cea mai mare gălăgie

Cu toate astea, mereu mi-am propus să fiu mai conştiincioasă…îmi imaginam cum ar fi să stau să învăţ aşa ore la rând, dar rămâneam cu imaginatul. Nu ştie mama câtă literatură citeam eu în multele ore în care ea avea impresia că învăţ E drept că mi-a prins tare bine faptul că m-a învăţat cum să învăţ şi, atunci când reuşeam, rezultatele apăreau rapid.

Pomii copilăriei

Tomata cu scufiţă a scris foarte fain despre pomii care i-au definit copilăria şi, întrucât mi-am trăit copilăria mai mult printre pomi, am preluat ideea

Fereastra copilăriei mi-a fost străjuită de două tufe mari de lămâiţă…nu ştiu dacă intră chiar la categoria “pomi”, dar nu le pot omite din această postare, pentru că nu mă pot gândi la dimineţile de-atunci fără să-mi amintesc şi mirosul de lămâiţă

Agios Nikolaos şi Insula Spinalonga

Am ajuns şi la ultima poveste despre Creta…

Agios Nikolaos se află la aproximativ 65 km de Heraklion şi vreo 40 km de Hersonissos, iar drumul este foarte fain. Am lăsat maşina în zona portului, destul de departe de centru şi ne-am plimbat de-a lungul ţărmului.

Oraşul este foarte frumos, centrul oraşului, aflat chiar pe faleză, este împânzit de terase şi magazinele de suveniruri. Atracţia principală o reprezintă Lacul Voulismeni, un lac de formă rotundă, cu apă dulce, care este situat chiar în centru şi comunică, în adâncuri, cu marea. Potrivit legendei, în acest lac s-au îmbăiat zeiţele Atena şi Artemis.

Heraklion şi Knossos

Normal era să fi început poveştile despre Creta cu impresii despre capitală şi despre cel mai mare sit arheologic de pe insulă, nu cu diverse plaje şi peisaje, dar trebuie să recunosc că dorinţa mea de a mă întoarce în Creta nu are neapărat legătură cu Heraklion sau Knossos, ci cu plajele minunate şi peisajele care taie respiraţia…

Asta nu înseamnă că, odată ajunşi în Creta, nu se impune şi o vizită în Heraklion şi la Knossos. Heraklion este capitala insulei şi, evident, un oraş destul de aglomerat, cu străduţe înguste, fântâni frumoase şi o mulţime de locuri de vizitat. Am lăsat maşina în zona portului, unde sunt parcări cu plată, la preţuri rezonabile, după care am plecat pe jos prin oraş, admirând întâi priveliştea faină din port.

Miercurea fără cuvinte. Apusurile vacanţei :)

Tot cu gândul la vacanţă…nostalgie în imagini:

Laguna Balos şi Chania – Creta

În zilele dinaintea plecării, în care mă ocupam asiduu de căutarea zonelor de vizitat din Creta, am postat câteva imagini cu peisaje de pe insulă, câteva fotografii şi câteva picturi, prima dintre ele fiind chiar Laguna Balos. Bănuiam că trebuie să fie un loc foarte frumos şi-mi doream foarte mult să ajung acolo, dar eram aproape convinsă că un astfel de peisaj este de domeniul irealului, că nu se pot regăsi la un loc acele culori, că nu poate fi chiar aşa, bănuind că imaginea aceea este măcar puţin prelucrată.

Ei bine, nu, peisajul ireal este cât de poate de real şi, pentru mine, cel mai frumos loc pe care l-am văzut până acum!