Bianca m-a provocat la o leapşă despre prima vacanţă petrecută pe meleaguri străine.
Pentru că prima călătorie în afară a fost o nebuneală, de fapt, o plimbare pe fugă cu maşina spre Verona, cu o mică oprire în Viena şi cu diverse peripeţii, când nu am apucat să vizitez mare lucru, am ales să-mi amintesc prima vacanţă la Paris.
Despre plimbările mele la Paris am mai povestit pe scurt în 2009, aici, şi în 2010, aici, dar prima întâlnire cu Parisul s-a petrecut înainte de a avea blog.
O săptămănă la Paris…mai mult decât în visul meu!
Şi a fost într-adevăr de vis! Louvre, Versailles, Musée d’Orsay, Montmartre, Champs-Élisées…pe unde n-am bântuit…
Prietena mea, Anca, cea care m-a “forţat” să mă duc, făcuse cercetări pentru fana nebună a filmului Amélie, găsise Café de Deux Moulins şi n-a rezistat să nu-mi spună încă din prima seară despre cafenea, deşi era hotărâtă să mă surprindă la faţa locului. Însă, bucuria a fost cu atât mai mare, nu mai aveam răbdare şi nu-mi venea să cred că o să mergem la cafeneaua unde se filmase filmul. Tre’ să recunosc că, cu tot farmecul Parisului, acela a fost momentul cel mai fericit al vacanţei 
Ce să povestesc despre Paris să nu ştiţi deja?!
Dincolo de muzeele celebre şi de locurile încărcate cu istorie, pentru mine Parisul rămâne o stare, o atmosferă, pe care o percep şi prin prisma literaturii, a filmelor şi a muzicii…şi nici nu vreau să fie altfel.
Mai mult decât atât, întâmplător, prima vacanţă la Paris a însemnat pentru mine primul moment de linişte după nişte ani, să zicem, mai grei, săptămâna aceea mi-a adus un fel de “trezire” şi conştientizare, iar nişte decizii absolut necesare atunci au venit de la sine, aşa că Parisul are, într-un mod subiectiv, un fel de putere nevăzută care mă aduce faţă în faţă cu mine şi mă ajută să văd totul şi din alte perspective. Ştiu, este puterea pe care i-a dat-o întâmplarea şi pe care eu continuu să i-o atribui…
Am aberat destul…aşa o iau mereu pe mirişte când mă afund în amintiri 
Vă las cu aerul Parisului, atât cât am reuşit să surprind în imagini, pe vremea când făceam poze cu o săpunieră şi, oricum, habar n-aveam să le fac.
Intotdeauna mi-am dorit sa ma fi nascut in alta epoca...nu am reusit inca sa ma decid in care...
Hai ca sunt frumoase pozele
Ma bucur ca ai raspuns la provocare. Parisul ramane si pentru mine o stare, un vis devenit realitate, insa cele 6 zile de Paris (din care una la Disney) au fost extrem de putine, am facut atat de putine in Paris, au mai ramas atatea de facut ca m-am si gandit da fac o lista cu ce vreau sa fac data viitoare si sa ma pun sa caut bilete ieftine de avion. Oricum nasa, care iubeste Parisul enorm ma tot impulsioneaza (http://www.vulpitza.ro/)
Mulţam pentru provocare
Am fost deja de vreo 3 ori şi tot mai am în minte o mulţime de locuri unde nu am ajuns, de idei despre ce aş vrea să mai fac…la anul tre’ să mai fac o vizită Parisului 
Cred că niciodată nu ajunge timpul pentru câte sunt de făcut în Paris
Suuper! Si mi-ai facut dor de Paris 8->. Cu toate punctele mai putin senzationale din cauza carora abia asteptam sa ma intorc acasa, mi-a ramas in suflet drept locul de care nu ma satur niciodata sa-l revad. Nu as putea spune de ce. Are… “ceva”
Şi mie mi-e dor de Paris, cred că s-a simţit asta
Exact, are un “ceva” care te face să mai vrei 
Pingback: Despre nebunia obisnuita » Blog Archive » Prima vacanta in strainatate
Mi-ai dat o idee pentru viitoarea vacanta
Numai ce m-am intors de la Roma si inca nu m-am dezmeticit, a fost frumos ca intr-un vis.
, deci am facut o gramada pe drum, dar a meritat, am ramas cu amintiri placute.
Prima vacanta petrecuta in afara a fost un weekend prelungit in Grecia, cu colegii de liceu si diriga, la sfarsitul clasei a douasprezecea. Am fost cu un autobuz
Mmm, Grecia…da
Poate preiei leapşa şi depeni amintirile primei vacanţe 
Dacă ar fi după mine, mi-ar plăcea că trăiesc din vacanţă în vacanţă