Să se revizuiască, primesc, dar…

Vi s-a întâmplat să simţiţi că nu vă mai convine nimic? Să doriţi să schimbaţi tot ce trăiţi, să vreţi alt loc, alţi oameni, altă lume, altă viaţă?
Sigur vi s-a întâmplat că nu e om să nu treacă prin astfel de momente, perioade…Ce aţi făcut? Aţi rupt lumea în două? V-aţi revoluţionat viaţa?

Acum mai bine de un an scriam pe aici nişte idei pe care le-am recitit recent şi m-am mirat şi eu de unde atâta înţelepciune
Spuneam, printre altele, că poate nu este atat de important sa avem tot ceea ce ne dorim si credem noi ca ne-ar placea (de multe ori ne mai si inselam , cat sa ne dorim si sa ne placa ceea ce avem…E veche de cand lumea aceasta idee, dar cata atentie ii dam?!

Oamenii, atunci cand isi doresc ceva, traiesc in asteptarea acelui ceva, tanjesc dupa fericirea pe care o vor avea candva, fara sa realizeze ca poate acel ceva nici nu este catalizatorul fericirii lor sau ca, atunci cand vor ajunge acolo unde isi doresc, vor exista alte motive de nemultumire, pentru ca niciodata nu vor avea gama completa de dorinte implinite si, in realitate, traiesc in asteptarea binelui de maine, a minunii de maine…care de multe ori intarzie sa apara, producand frustrare si nemultumire.

Aveam chiar tupeul să concluzionez că viata este mult mai dinamica decat resimtim noi, nici un “azi” nu a fost ca “ieri” si nici un “maine” nu va fi ca “azi”, dar pana vin momentele de poimaine, sa ne multumim si cu azi Nu e vorba de un “carpe diem” extrem, ci mai degraba de a face noi clipa si de a o percepe in asa fel incat sa merite traita.

Ca o paranteză, pe vremea când scriam toate astea, la descrierea blogului scria “jumătatea plină a paharului” şi, chiar dacă “militez” în continuare pentru a ne concentra pe acea jumătate, uneori o pierd din vedere…

Recitind aceste rânduri şi bucurându-mă că le-am scris, fără să ştiu că îmi vor folosi la un moment dat, am avut şi revelaţia!
În momentul în care simţi că ai vrea să schimbi ceea ce trăieşti, că nu-ţi găseşti locul în viaţa ta, în lumea din jurul tău, nu trebuie să schimbi nimic, ci doar propria percepţie, unghiul din care priveşti.

Ca să-l parafrazez pe Gandhi, fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în viaţa ta!

Uşor de zis, greu de făcut…şi nu de pe o zi pe alta…Şi dacă, uneori, timpul şi răbdarea sunt singurii “aliaţi” pe care îi avem, simpla acceptare a acestui fapt ne poate ajuta să găsim forma de a ne bucura de timp, de a nu-l dedica nemulţumirii, proiectării şi aşteptării remediilor din exterior.

Aceasta ar fi soluţia atunci când simţim că trebuie să schimbăm ceva, orice, sau chiar tot, pentru că, fără schimbarea percepţiei proprii, impactul schimbării exterioare şi reacţia la aceasta nu vor fi cele dorite. Oricât de minunată şi provocatoare ar fi împlinirea venită din afară, din noi nu ne putem refugia şi, mai devreme sau mai târziu, ne vom întâlni cu aceiaşi demoni interiori, ne vom izbi de aceleaşi obstacole care sunt în noi.

Am relatat pentru dumneavoastră din ciclul “aberaţii în miez de noapte” sau “dacă scrii, s-ar putea să te şi convingi”

Related posts: