Am primit zilele trecute pe mail nişte “frânturi” de conversaţii foarte interesant şi, de-altfel, extrem de cunoscute pentru fiecare din noi 
Subjectul mailului era “Cum vorbim noi, românii”…dacă mă gândesc la diversele dialoguri pe care le-am văzut prin filme sau pe care le-am purtat live cu exponenţii altor naţii, cred totuşi că mare parte din ele sunt de “circulaţie internaţională”…
Ce arată ele?!
Cum că a asculta este un efort pe care foarte puţini reuşesc să-l facă, pentru că omul este foarte egocentric şi are un spirit de competiţie teribil de dezvoltat…
Citiţi şi amuzaţi-vă…sau nu…
“-Mi-am rupt o mana…
- A, stai sa vezi, eu mi-am rupt un picior acum trei ani!”
“- Salut, ma, ce faci, unde esti?
- Acasa, strangeam bradul.
- A, eu sunt in India , pe plaja, La multi ani!”
“- Tata a ramas somer si o sa moara de foame.
- Ce chestie. Si pe mama au disponibilizat-o, noroc ca au reincadrat-o dupa o luna cu un salariu mai mare. Dar erau alte vremuri.”
“- Imi place Led Zeppelin.
- Da Jethro Tull ai ascultat?
- Nu.
- Mult mai misto.”
“- M-am despartit de Maria.
- E, las’ ca va impacati voi. Si ia zi, in rest, ce mai faci?”
“- M-am despartit de Razvan.
- E, sa vezi cum a fost cand m-am despartit eu de Cezar!”
“- Ma duc la ski in Bulgaria …
- Vezi ca sigur-sigur o sa te ia radarul! Pe mine m-a luat.
- …dar nu stiu sa schiez
- Eu stiu.”
“- Am gasit o statiune misto si ieftina in Bulgaria . Se numeste…
- Eu ma duc in Austria ”
“- Ma duc in Austria .
- Unde? La Salzburg ?
- Nu, la Innsbruck .
- E mai misto la Salzburg .
- Ai fost la Innsbruck ?
- Nu, dar am auzit”
“- Ma duc in Austria .
- Misto. Ai mai fost?
- Nu.
- Eu am mai fost. De 3 ori”
“- Am citit o carte misto de Murakami.
- Padurea norvegiana?
- Nu
- Aia cu oaia fantastica?
- Nu
- Aia cu elefantul?
- Nu
- Pai alta n-a scris. Sau n-a aparut la noi.”
“- Am citit Copiii din miez de noapte a lui Rushdie.
- A, eu am citit-o in original, acum cativa ani. Nu se compara”
“- Am vazut No country for old men.
- Mie nu mi-a placut. In schimb, stii ce film mi-a placut? Ala cu…”
“- Ce faci, fata mamii?
- Dormeam.
- Iar dormi? Pai si la munca nu te mai duci?”
“- Ce faci, fata mamii?
- La munca.
- Da-o-ncolo de munca, mai odihneste-te si tu!”
“- Mi se tot blocheaza telefonul.
- Ce telefon ai?
- Samsung
- Eu am Nokia. Stii ce fac eu cand mi se blocheaza? Bine, la tine s-ar putea sa nu mearga. In fine…apas pe butonul…”
“- Ai citit ce-am scris pe blog?
- Da, vezi ca ai o greseala de ortografie.”
“- Am cunoscut o fata si-mi place mult de ea.
- Vezi, poate se muta si asta la tine”
“- Simt ca n-am pe nimeni cu care sa pot sta de vorba.
- Da, si eu la fel. Macar tu ma ai pe mine.”
Intotdeauna mi-am dorit sa ma fi nascut in alta epoca...nu am reusit inca sa ma decid in care...
Eu ajunsesem mai de mult la concluzia că majoritatea oamenilor sunt capabili să discute doar despre două subiecte:
a. ce deştepţi şi descurcăreţi sunt ei şi ce bine le merge
sau
b. ce nefericiţi sunt ei şi ce mizerabil le merge, dar asta numai pentru că au ghinion şi e lumea rea, nu fiindcă ar fi greşit şi ei cu ceva.
Sunt atât de fascinaţi de subiectele astea două că nici nu observă că, de o jumătate de oră, tu n-ai mai zis decât "aha" şi "da".
Am mai observat în ultimul timp o problemă: oamenii încep să te asculte în clişee – adică nu aud/citesc ce le spui, ci ceea ce se aşteaptă să le spui. E halucinant!
P.S. Ca să nu-ţi las comentarii pe tot blogul, vezi că la linkul pt Atwood de la cealaltă postare ai pus de fapt trimitere la Delibes.
ai dreptate, mare dreptate! Nu stiu daca ignoranta asta sau incapacitatea sociala este o trasatura de caracter strict romaneasca! Dar este amuzanta!
Mmmmda, am observat si eu fenomenul, in mod special cand aveam o criza dureroasa! de rinichi. Interlocutorul ma intreaba ce fac, cu greu ii spun ca ma dor rinichii si astept salvarea, iar raspunsul: ,,ooof, am si eu o durere de cap de vreo doua ore, deja nu mai pot…bla-bla bla-bla". Am inchis
Nu prea mai stim sa ne ascultam unii pe altii, iar mai toate conversatiile noastre se desfasoara precum cele exemplificate de tine, din pacate. Egocentrismul da, si graba, goana asta in ritm alert.
dreamingjewel: Ce mi se pare cel mai straniu este că şi atunci când ne simţim mizerabil sau ni s-a întâmplat ceva, spiritul de competiţie ne face să avem pretenţia de a fi "cei mai" până şi în rău.
Nu m-am gândit la partea cu clişeele, dar cred că ai dreptate, oamenii aud ceea ce vor şi interpretează totul cum vor sau, dacă nu cum vor, oricum în sensuri pe care parcă sunt setaţi să le găsească…o să fiu mai atentă la asta…
S-a rezolvat
Iniţial salvasem linkul celeilalte postări, dar ieri mi-a plăcut f mult cea despre Femei pierdute. Mulţam că mi-ai atras atenţia 
@Black Leviathan: e amuzantă când o citim aşa în multe conversaţii adunate, dar nu e la fel de amuzantă când o recunoaştem live
@Colorbliss: din păcate, toate astea vin din interior, sunt controlabile, în sensul de a ne strădui să nu exprimăm imediat ce ne trece prin cap atunci când avem impulsul de a direcţiona discuţia înspre noi, dar…oare exerciţiu schimbă faptul că prima reacţie este egocentrică?!
Exercitiul, autocontrolul ar schimba, intr-o mica masura, faptul ca prima reactie e egocentrica. Adica, din moment ce ne vine sa vorbim despre noi, insa, totusi, ne oprim si tinem cont de ceea ce simte si spune celalalt, inseamna ca reducem putin egocentrismul, chiar daca doar putin, doar temporar…
Oricum, eu cred ca suntem egoisti, centrati pe propria persoana, toti, fara exceptie, unii mai mult decat altii.
@Colorbliss: dap, exact asta voiam şi eu să zic, că toţi suntem, e drept, unii mai mult, alţii mai puţin…
Autoconrolul ar schimba doar în exterior, cel mai probabil, dar tot e un început