Globalizarea nimicului

“Lumea socială este caracterizată tot mai mult de “nimic”. Tot mai mulţi oameni îşi caută satisfacţia în consum, însa a devenit evident că acesta nu poate oferi toate sensurile şi recompensele care până acum erau obţinute prin muncă. Dimpotrivă, indiferent cât consumăm, indiferent cât ajungem să cumpărăm, nu facem decât să ne adâncim şi mai mult într-o spirală fără sfârşit a frustrării. [...] Nu mai avem timp. Acesta este paradoxul: suntem atât de ocupaţi, încât ne-am descotorosit de tot ceea ce ne umplea timpul într-un mod semnificativ, iar ceea ce am pus în loc nu ne va mai oferi satisfacţiile pe care le obţineam din toate acele lucruri pe care le-am lăsat deoparte. Ne-am aruncat cu capul înainte spre nimic. Dar ce vom face atunci când această epocă a prosperităţii va lua sfârşit, aşa cum se întrevede deja?”

Acestea sunt o parte din rândurile prin care George Ritzer îşi prezintă cartea “Globalizarea nimicului- cultura consumului şi paradoxurile abundenţei”. Mi s-au părut extrem de interesante mai ales că, în ultima vreme, în special după descoperirea filmuleţului din postarea de aici, am fost din ce în ce mai atentă şi mai preocupată de înţelegerea consumismului (consumerismului) şi a efectelor lui. Nu pot spune însă că am regăsit în carte exact ceea ce speram…

Autorul abordează într-un mod destul de teoretic conceptul de globalizare (răspândirea mondială a unor practici, extinderea relaţiilor dincolo de limitele continentelor, organizarea vieţii sociale la scară globală şi sporirea unei conştiinţe globale comune), alături de grobalizare (sporirea – de la grow – puterii, influenţei şi, în multe cazuri, a profiturilor pe întregul glob, pornind de la ambiţiile imperialiste ale naţiunilor, corporaţiilor, organizaţiilor şi de la dorinţa, dacă nu chiar nevoia lor de a se impune în diverse arii geografice) şi glocalizare (întrepătrundere a globalului cu localul, cu rezultate unice în arii geografice diferite) şi modalitatea în care au avut şi au loc aceste fenomene, fără însă a insista suficient pe impactul real asupra oamenilor. Este mai mult o descriere a realităţii şi a modului în care s-a ajuns la situaţia de acum decât o analiză a ei din perspectivă socială, cum speram eu, ghidându-mă după rândurile citate mai sus.

Ritzer face tot posibilul să nu emită judecăţi foarte categorice cu privire la fenomenele analizate, subliniind atât avantajele, cât şi dezavantajele aduse de acestea. Aş fi preferat să fie analizate mai atent dezavantajele care sunt, poate, mai puţin vizibile, dar, după părerea mea, afectează profund societatea şi alterează umanitatea.

Cu toate astea, citirea cărţii mi-a oferit posibilitatea să înţeleg mai bine realitatea în care trăim, să iau contact şi să analizez la rândul meu conceptele despre care scrie Ritzer. Foarte multă atenţie a dat-o definirii conceptelor de “nimic” şi “ceva” în cu totul alte sensuri decât cele cu care ne-am obişnuit, definiri absolut necesare în încercarea de a separa ceea ce ofereau sistemele economice anterioare capitalismului şi americanizării de ceea ce oferă sistemul economic actual.

Astfel, “nimic” reprezintă o formă socială concepută şi controlată de obicei la nivel central şi lipsită de conţinut esenţial semnificativ. Aşa cum spuneam, sună foarte teoretic, dar oferă explicaţii clare şi exemple suficient de multe şi de bine analizate pentru a ne lămuri, respectiv: cardul de credit oferit prin telefon, fără a fi necesară interacţiunea personală dintre funcţionarul bancar şi client, serviciul McDrive în cadrul căruia clienţii adresează comanda unui “calculator” şi nu pot alege decât produsele standard ale companiei McDonalds (toate serviciile şi produsele oferite în sistem fast-food reprezintă o formă de “nimic”) şi în general orice formă de produs sau serviciu care presupune lipsa interacţiunii sau o interacţiune impersonală între cel care oferă serviciul şi client, producerea în serie a bunului sau a serviciului respectiv, acesta fiind şi cazul obiectelor de vestimentaţie produsă de marile firme, al maşinilor şi cam al tuturor bunurilor şi serviciilor pe care le folosim zilnic.

O mai bună înţelegere a conceptului “nimic” este prilejuită de compararea sa cu “ceva”, care este, firesc, opusul nimicului, adică o formă socială controlată local şi care este bogată în conţinut semnificativ. În categoria “ceva” se regăseşte, de exemplu, o masă la un restaurant unde poţi alege nu doar felurile de mâncare, ci şi modalitatea în care aceasta va fi pregătită, inclusiv indicând diverse ingrediente dorite. Tot “ceva” înseamnă şi a bea o cafea la cafeneaua din cartier, unde clientul obişnuieşte să meargă frecvent, ajungând să cunoască personalul şi legând astfel relaţii de amiciţie, sau hainele făcute pe comandă.

Bineînţeles delimitarea celor două concepte nu este una absolută, bunurile şi serviciile putând avea atât caracteristici ale nimicului, cât şi caracteristici ale ceva-ului. Important este faptul că, în era vitezei şi consumului, suntem tot mai orientaţi spre forme de nimic, mall-urile, de exemplu, fiind templele consumului şi ale nimicului, iar orientarea individului este determinată de societate. Mediul economic, a cărui evoluţie este direcţionată de marile corporaţii, influenţează toate laturile vieţii şi, întrucât interesul celor care coordonează acest mediu nu este altul decât profitul, cele mai multe eforturi, chiar mai multe decât presupune producerea unui bun sau a unui serviciu, sunt îndreptate spre a convinge consumatorul, oricine ar fi acesta, să cumpere, să consume. Tot aviditatea după profit, fără a ţine seama de coordonatele importante ale vieţii sociale şi economice, face ca furnizorii de bunuri şi servicii să nu adapteze oferta la cerere, ci să caute toate pârghii în vederea creării de cerere pentru oferta abundentă.

Pentru că este destul de greu să reteoretizez şi eu cele expuse de George Ritzer şi pentru că nu cred că este foarte relevantă doar spicuirea câtorva idei, recomand celor interesaţi de subiect să încerce Globalizarea nimicului.

Precizez că atinge şi multe din ideile şi temele cu care suntem mai mult decât familiarizaţi din viaţa de zi cu zi, cum ar fi globalizarea sărbătorilor, de la Crăciun la Valentine’s Day şi la Halloween, bombardamentul media, tendinţa societăţii de a-i izola pe cei care nu se supun culturii consumul şi nu s-au înscris în ultimele tendinţe din toate domeniile, şi mi-a plăcut foarte mult cum a explicat cultura consumului fără a-i judeca pe adepţi, ci criticând subtil pe cei care îşi doresc şi deţin controlul în extinderea acestei culturi.

Pentru a vă convinge că nu e doar teorie, redau mai jos câteva din pasajele care mi-au plăcut şi care pot fi apeciate independent de restul cărţii.

Related posts:

Oamenii din viaţa noastră...

Cărţile care ne-au făcut oameni

Dialoguri nocturne

ŢOMAPAN cu cărţi

Concurs: Cărţile verii vă aduc cartea toamnei!!!