Îşi aştepta de ceva vreme rândul pe raft şi eu am tot ocolit-o…”Cartea fericirii” scrisă de Nina Berberova îmi părea promisiunea unei lecturi atât de plăcute, încât parcă simţeam mereu nevoia s-o mai amân pentru un moment în care să-mi doresc ceva de excepţie.
N-aş putea spune că a fost chiar o dezamăgire, dar nici pe departe ce mă aşteptam…o lectură plăcută, foarte rapidă, care nu spune nimic nou…da, căutăm fericirea şi ea vine când şi de unde ne aşteptăm mai puţin, este strâns legată, dependentă aş zice, de dragoste, care şi aceasta vine când nu ne aşteptăm şi în nici un caz când o chemăm noi…o carte simplă despre vieţi simple, despre ani care curg goi în contrast cu momentele esenţiale, puţine, rare, dar cu impact covârşitor şi de neuitat.
Şi?! Cam asta a fost reacţia mea pe parcursul lecturii…parcă tot aşteptam să înceapă.
Este prima întâlnire cu Nina Berberova, dar după ce am citit despre ea că poate fi considerată, fără nici o îndoială, în rând cu Tolstoi, Turgheniev, Bulgakov şi alţii, era firesc să am nişte pretenţii. Departe de aceste nume, departe de scriitorii care mi-au declanşat şi menţinut pasiunea pentru literatura rusă (Dostoievski, Turgheniev, Bulgakov, Makine, Nabokov) şi nu cred că e vorba doar de aşteptărilor mele pra mari, ci pur şi simplu nu m-a atins această carte.
Intotdeauna mi-am dorit sa ma fi nascut in alta epoca...nu am reusit inca sa ma decid in care...
Imi place Nina Berberova, scrierile ai au acel aer rusesc, chiar daca a scis in exil, oricum Cartea fericirii nu prezinta o fericire perfecta, e o lectura destul de realista.
@Ana Marin: tocmai că eu nu am resimţit acel aer rusesc şi asta-mi doream…mi s-a părut prea simplă, şi nu în sensul că povestea ar fi simplă sau că într-adevăr fericirea stă în lucruri simple, ci în ce priveşte problematica personajului…
Eu simt că în jurul meu este o explozie Nina. Am văzut o carte pe un raft şi "next thing I know", toată lumea citeşte
O ajută şi numele 
@Monica Tarţa: nu contest că poate o fi ceva mai mult decât am văzut eu, dar nu în cartea asta…mda, recunosc că şi eu am oareşce reticenţă la autorii care, după ce scot o carte care se vinde bine, umplu rafturile librăriilor, deşi m-am învăţat că e o prejudecată nejustificată pentru ca se mai întâmplă asta şi cu autorii buni, consacraţi, ceea ce e de apreciat din partea editurilor