Cele mai amintiri! :)

             Nimic mai plăcut sufletului meu decât o leapşă cu amintiri…Povesteam eu mai demult pe aici despre atracţia mea spre trecut, despre cum îmi face o plăcere nebună să mă pierd în amintiri, despre cum orice perioadă din viaţa mea devine, văzută peste ani, una dintre cele mai fericite Nu ştiu dacă e vorba de un fel de idealizare a trecutului, de voluptatea nostalgiei sau e vorba de faptul că chiar oi fi avut întotdeauna o viaţă frumoasă, chiar dacă uneori, atunci când prezentul încă nu s-a scurs în trecut, nu am realizat..

            Uite, cum vine vorba de amintiri şi de trecut, cum nu-mi mai tace gura )

            Dacă mai e vorba şi de amintiri din copilărie, nici nu-mi mai încap în piele de nostalgie şi fericire

            Am citit la LiaLia şi la Cami mărturisiri frumoase despre ce gust şi ce miros a avut copilăria, despre ce le mângâia auzul în copilărie, şi tare mi-au făcut poftă să alunec şi eu adânc în borcanul cu amintiri…

            Ce gust a avut copilăria mea?! Păi întâi de toate, tre’ să spun că am fost unul din acei copii care nu voiau să audă de mâncare…
După orele de grădiniţă, când toţi copiii se duceau acasă mânaţi de foame, mamaie trebuia să vină înaintea mea şi să mă culeagă de pe drumuri cu veşnica întrebare:  “Vezi că toţi se duc acasă şi rămâi singură…vino şi tu acasă, mănânci, dormi şi apoi ieşi iar la joacă cu ei. De ce nu vii şi tu acasă?” Şi acelaşi răspuns gâtuit, mai să încep să plâng: “Nu vin acasă pentru că-mi dai să mănânc!”
Eram aşa de slabă că mamei îi era ruşine să iasă cu mine cu fustiţe că cică-mi ieşeau genunchii ca la capre ) motiv pentru care cred că-mi punea muuulte haine pe mine ca să arăt ca aici:

          Cu toate că nu eram o mâncăcioasă, îmi amintesc de multe gusturi…e drept, puţine au legătură cu mâncarea, cele mai multe ţin de dulciuri şi fructe…şi mai mult de o stare…Gust de mere coapte pe sobă…mmm, nici n-am început bine şi deja poftesc gust de mere acre, verzi, culese din pomi înainte de a se coace, gust de bulz cum numai mamaia mea ştie să facă, gust de lapte proaspăt muls şi de brânză proaspăt scoasă din tifon (nu ştiu cum e cu normele UE şi tifonul pentru brânză, dar pe vremea aia nu era nici o problemă , gust de pere zemoase din singurul păr văratic din grădină, gustul celor câţiva fragi găsiţi în ore de bântuit pe dealuri, gust de nuci verzi care-mi colorau degetele fix înainte să înceapă şcoala de trebuia mi le dădea mama cu sare de lămâie să le cureţe   gust de zahăr candel…şi-l mai aminteşte cineva???
         Tot din copilărie mă bântuie recent amintirea gustului de macaroane cu brânză…face mama nişte macaroane cu ou şi cu brânză demenţiale, tre’ să-i cer reţeta neapărat că n-a mai făcut de mult…gustul de orez cu lapte…nu e mare lucru orez cu lapte, dar îl face mama într-un fel de eram în stare să devorez multe porţii ) gustul de gălbenuş frecat cu zahăr, da, ştiu, multora nu le place, dar eu mâncam cu maximă plăcere aşa ceva, mai întâi cu puţină cacao, după care, cu vârsta m-am emancipat şi puneam ness în loc de cacao

          Ce miros a avut copilăria mea…păi vă imaginaţi că merele alea care se coceau pe sobă răspândeau un miros divin în cameră…la fel de divin era şi mirosul de lămâiţă care intra vara prin ferestre…Cum povesteam aici, sunt cărţi (Cei trei muşchetari, Contele de Monte Cristo, Romanul adolescentului miop şi altele) care, în memoria mea, se leagă de mirosul de fân, de mirosul de iarbă proaspăt înverzită sau de umbra făcută pe carte de coroana mărului Prezentă în memoria mea este pivniţa, invadată de răcoare şi de sentimentul că pătrunzi în altă lume, ca să nu mai spun că jumătate din pivniţă mirosea a mere, mare parte din rafturi fiind ticsite cu mere, iar cealaltă jumătate mirosea zdravăn a ţuică Mirosul de praf umed, după ploaie, şi acum îmi aminteşte de mirosul colbului de pe drumul din sat…
          Nu pot să uit nici mirosul de caimac (coaja de la laptele fiert), pe care mama-l păstra şi se dădea pe faţă, iar eu râdeam de ea spunându-i că miroase a… lapte, asta ca să nu zicem nimic de animalul care produce lapte )

          Amintiri muzicale din copilărie…am scris deja povestea celei mai vechi şi mai intense amintiri muzicale din copilărie aici, am mai postat diverse melodii de pe vremuri aici, dar mai am şi altele

Nu neapărat în ordine cronologică, melodii din copilărie, care rămân pentru totdeauna legate de sufletul meu:

Ce-am mai ţopăit bătând din palme când am regăsit

 
Sandy  – Belle

Dacă nu vă dă o lacrimă sau nu vi se face pielea de găină ascultând melodia asta (răbdare să înceapă ca lumea şi să ajungă la bucata cunoscută), înseamnă că suntem generaţii diferite

 
Telecinemateca – This is my song

Una din melodiile preferate ale mamei, pe care i-o dedic

 
Jennifer Rush – The Power Of Love

Şi alte melodii, care mă fac să călătoresc în timp, pe care le ascultam pe benzi de magnetofon…unele dintre ele sunt cele care m-au “învăţat” să dansez provocându-mă la adevărate spectacole pe covorul din sufragerie devenit scenă, altele sunt cele care mi-au scris destinul de căpiată romantică până în măduva oaselor ….le ascult oricând, oricât şi nu mă satur de ele…

 
Joe  Dolan – You’re Such A Good Looking Woman

 
Maywood – Rio

 
BZN – Blue Eyes

 
Adriano Celentano – Prima Pagina

 
Stefan Hrusca – Ochii tai

Ahhh, să nu uităm, totuşi am copilărit nişte ani buni la ţară şi Ileana Sărăroiu rămâne una din favoritele mele

 
Ileana Sararoiu – Dar ar naiba-n tine, dragoste