Dragostea durează trei ani

Acum vreo doi ani, am văzut piesa de teatru adaptată după acest roman de către Chris Simion, cu Cristi Iacob şi Adriana Trandafir în rolurile principale, şi mi-a plăcut foarte mult, m-a surprins prin idei şi replici, iar jocul lui Cristi Iacob a fost de-a dreptul fantastic. Cred că apreciez şi mai mult retroactiv punerea în scenă acum, când am citit romanul Dragostea durează trei ani, una din părţile trilogiei lui Frederic Beigbeder, găsind că da, scrierea s-a pretat foarte bine transpunerii ei într-o piesă de teatru, fiind mai bine pusă în valoare decât prin citirea cărţii.

Romanul este o relatare la persoana întâi, reprezentând angoasa, dilemele, suferinţele unui bărbat de 30 de ani care descoperă că dragostea durează trei ani, care ne povesteşte desfăşurarea unei legături care a dus la căsătorie care, la rândul ei, a transformat iubirea întâi în obişnuinţă, apoi în plictiseală şi iritare, sfârşind prin a ajunge în faza de insuportabilitate, odată cu intrarea în scenă a unei noi iubiri, de data asta una extraconjugală, evident, şi ducând astfel, în mod aproape natural, la divorţ.

Idei precum aceea de răsturnare a conceptelor, sărbătorind divorţul în locul sărbătoririi căsătoriei, fapt mult mai justificat dacă ţinem cont că, atunci când te căsătoreşti eşti oricum fericit, fie că o faci într-un cadru public şi fastuos, fie că o faci doar în doi, în vreme ce, la momentul greu al divorţului, ai mult mai mare nevoie de susţinerea prietenilor şi de compania unor pahare de tărie…sau precum aceea a goanei după iubiri imposibile, a supravieţuirii în timp doar a iubirilor neîmplinite, neconsumate, care nu au astfel ocazia de a ajunge la rutină, obişnuinţă şi, deci, la dispariţia pasiunii…precum şi alte astfel de idei, argumentate lucid, tranşant şi foarte interesant, te fac să nu laşi cartea din mână…e drept, nu mai mult de câteva ore…

Stilul este nepretenţios, cu un limbaj şi formulări asemănătoare unei discuţii între bărbaţi la un pahar, pline de ironie şi, pe alocuri, de exagerări voite şi amuzante…Nu este o carte care să spună prea multe din punct de vedere literar, dar este o carte savuroasă, plină de cinism şi luciditate, în care autorul foloseşte aceste instrumente tocmai pentru a face, de fapt, un inventar al realităţii sentimentale din vremurile noastre, cu critica aferentă, subliniind alterarea relaţiilor şi a căsniciei…

O recomand şi celor care apreciază lucrurile spuse pe nume, chiar dacă uneori exagerat, dar mai ales celor care cred în mod absolut în forever and ever, care lăcrimează la siroape şi care sunt  impresionaţi/ impresionate de clişee romantice, înghiţind şi suferind în numele conceptului comercial de iubire, propovăduit zilele-astea, secolele-astea, ca să zic aşa…
Vă las acum să savuraţi câteva pasaje din carte, pasaje cu idei interesante, dar care, ca şi tonalitate, ar putea foarte bine să reprezinte extrase din postări de pe bloguri

Related posts: