Avem tendinţa de a pune preţ şi de a ne ghida după ce simţim atunci când suntem în prezenţa cuiva…suntem întrebaţi ce simţim în braţele cuiva…ni se cântă “it’s in his kiss”…pentru că da, dragostea trebuie să fie ceva concret, atins, exprimat, manifestat…misticismul pare a nu avea vreo legătură cu iubirea…aşa să fie?!
Nu cumva iubirea se regăseşte mai bine în ce simţi atunci când eşti doar tu cu tine? Nu cumva dragostea are nevoie şi de lipsă ca să crească şi să se definească? Să te simţi bine, liniştit nu e de-ajuns…nu ştim când şi dacă se naşte acel ceva mai presus, dar, dacă există, îl simţim cu adevărat în momentele de lipsă…Şi nu ne mulţumim cu “bine”, vrem altceva…tânjim după ceva dincolo de simţuri şi obişnuinţă, vrem o cât de mică dovadă că suntem importanţi, unici şi simţim în consecinţă…
Ne dorim să ştim ce va fi, să simţim ce se va întâmpla…şi, cu toate astea, ignorăm semnalele intuiţiei atunci când putem…le ignorăm pentru că nu vrem să ne deranjeze sau să ne deturneze de pe un drum…le ignorăm pentru că realitatea pare diferită sau chiar pentru că ne este la îndemână să n-o schimbăm…am auzit şoapte şi n-am depus efortul să le descifrăm…trece timp şi, la un moment dat, ne vedem constrânşi să ne amintim ce ne-a şoptit….ne gândim că trebuia s-o fi ascultat, dar este oare prea târziu să dăm atenţie şoaptelor ignorate? Dacă ar fi târziu, ar însemna că s-a înşelat…dacă nu, înseamnă că, indiferent dacă le ascultăm sau nu, ele îşi vor dovedi adevărul mai devreme sau mai târziu şi timpul poate doar va face loc acestui adevăr…
Joe Dassin – Si Tu T’appelles Mélancolie
Intotdeauna mi-am dorit sa ma fi nascut in alta epoca...nu am reusit inca sa ma decid in care...
eu mă bazez mult pe intuiţie. nu dă greş niciodată..
cred ca e important sa faci ce simti, chiar daca mintea ta nu e de acord…
prea multa ratiune …
dar daca n-ar fi teama, n-ar exista ratiunea.
dragostea nu e ceva concret, ceva ce poate fi atins, exprimat, manifestat… e exact opusul.
e lumina care vine din interior.
e o crimă să ignori o raza de lumină ce se ascunde într-o șoaptă. înseamnă că nu iubești.
sunt de acord cu tine, este dincolo de simțuri și obișnuință… transcende și timpul și spațiul, pentru că ce mai contează oare anii de așteptare când ea a apărut și la ce bun să măsori distanța în metri, când ea nu contează atunci când o măsori în dragoste?
dar pe cât de puternică, pe atât de simplă și curată e… atunci când ne pierdem rațiunea, credința, nădejdea, doar puritatea dragostei ne mai poate salva…
vai, câta comentariul
@Ruxi: constat din ce în ce mai mult că intuiţia nu dă greş, dar uneori nu o ascult pentru că o bănuiesc de subiectivism
@pheideas: prea multă raţiune??? din contră…dar poate nu m-am făcut f bine înţeleasă…În ce priveşte teama, e şi ea un sentiment, dacă ne gândim, poate fi un semnal al intuiţiei, aşa încât, e bine uneori să ţii cont de ea, asta dacă nu eşti genul care are teama în sânge, ca să zic aşa…Eu una recunosc că teama s-a făcut simţită şi m-a influenţat cel mai puţin de-a lungul timpului…şi că am mers mai mult pe ideea de a explora teama, de a vedea worst case scenario şi de a-l accepta…din momentul în care îţi asumi ce poate fi mai rău, teama dispare.
@Suflet Curcubeu: mă bucur că mai gândesc şi alţii aşa şi mulţam că ai surprins exact ce voiam să spun
Atunci când simţi, transcende timpul, spaţiul, "binele" mulţumitor şi nu poţi ignora…iar atunci când poţi ignora, când nu te simţi măcar puţin "depăşit", înseamnă că nu simţi cu adevărat…
Iubirea perfecta si ideala se gaseste de multe ori mai repede in imaginatia noastra bogata. Simtirea autentica apare atunci cand orice gand dispare si traiesti pur si simplu clipa..Ascultand intuitia..suntem mai aproape de adevar..de real
Si realitatea de multe ori nu se ridica la nivelul imaginatiei, de aceea poate ignoram uneori semnalele intuitiei, ca sa nu ne trezim din vis..
Oho si isi dovedesc adevarul de fiecare data, poate mai tarziu uneori, dar nu putem fugi de el…
@fly2sky: uneori ignorăm semnalele intuiţiei ca să nu ne trezim din vis, alteori pentru că nu prea ne vine să credem ce ne spune…
În general, nu cred că iubirea nu poate fi considerată vreodată perfectă, ideală…e pur şi simplu iubirea şi fiecare are raportarea sa subiectivă la acest sentiment…
@Cami: cam aşa este…mi-ar plăcea să o ascult mai atent şi să ştiu mai bine cum să aleg şi să înţeleg ce spune
Cum florile nu traiesc doar cu soare,asa si noi avem nevoie de toate in doze potrivite si la timp potrivit…
Daca dragostea ar putea fi diagnosticata corect,nu s-ar mai imbolnavi nimeni si lumea ar fi "prea sanatoasa"…geniile,indragostitii sunt nebuni,de aia sunt atat de frumosi!
@Rodica: exact, de toate în doze potrivite, la timpul potrivit…un echilibru, cum s-ar spune…cum se cunoaşte că suntem aceeaşi zodie
Ai dreptate! Sper să nu i se găsească vreodată un medicament
Fiorii iubirii sunt unici si cred ca uneori uitam sa mai acordam atentia cuvenita intuitiei. In cazul meu pot spune ca nu m-a dezamagit pana acum si sper sa fie a great companion si de acum inainte.Fiecare simtim diferit, lucru care nu face ca iubirea sa nu mai fie cautata cu aceeasi ardoare si de aceea cu atat mai ravnita. Odata gasita o simti ca pe limanul salvator si drept sprijin in momentele mai putin agreabile. E acolo te asteapta mereu cu fata imbujorata si plina de farmece discrete…
Cand e vorba de iubire teama nu are ce cauta. Daca se instaleaza teama e clar ca ceva nu functioneaza si tot farmecul se risipeste. Totul trebuie sa fie firesc, simplu si foarte sincer…
o poti asculta in felul urmator: atunci cand ai in minte "problema" in cauza si te indrepti spre interior, cautand o solutie, un raspuns, el vine facandute sa te simti ori linistita ori agitata cu decizia la care te gandesti. Daca e liniste, atunci e corecta, daca e agitatie, atunci e gresita. Insa pentru a putea percepe corect mesajele, nealterate de grijile si sentimentele noastre (si mai ales gandurile), trebuie sa ne linistim intai
@Lolita: constat şi eu că intuiţia nu m-a dezamăgit până acum, doar eu mă dezamăgesc uneori, că nu o ascult destul
)
În ce priveşte iubirea şi teama, sunt de părere că o teamă profundă sau extinsă la sentiment, în general, nu poate fi decât dăunătoare.
Dar tre' să te contrazic puţin că, dacă e vorba de iubire, teama nu are ce căuta…uneori, iubirea e însoţită şi de o teamă, care e naturală, fără a fi evident exagerată sau prelungită…cred că fără o mică teamă şi nelinişte, la început, nu putem vorbi despre iubire. Evident, o teamă perpetuă e o problemă
@Cami: da, pentru a putea percepe corect mesajele, e nevoie de o detaşare de problemă, de o privire de ansamblu…eu am observat că, de multe ori, atunci când ceva îmi este neclar şi nu reuşesc să înţeleg mesajul, ca să zic aşa, încerc să vizualizez sau, mai bine zis, să mp vizualizez în contextele respective…dacă nu reuşesc, în mod clar, e ceva în neregulă…
"Nu cumva dragostea are nevoie şi de lipsă ca să crească şi să se definească?"
Are tot timpul nevoie de lipsă aș spune eu
Da, si asta e o metoda. Cand nu poti sa te vizualizezi in "peisaj" inseamna ca nu trebuie sa faci parte din el.
P.S. Ai o leapsa de la mine
@Bianca: tot timpul în sensul că, în decursul timpului, mai e nevoie şi de lipsă din când în când
e suficient a mă axa doar puțin pe intuiție și îndată observ cum încep a degrada.
@Pupkin: Mulţam de vizită şi de comentariu
Nu sunt sigură că am înţeles ce vrei să spui…cum adică începi a degrada?
Așa sunt unii… tind să calculeze totul, cu timpul la ei intuiția aproape dispare (necesită și ea antrenată). Asemenea tipi și intuiția o privesc ca scheme cognitive inconștiente
Deseori cînd joc șah din lene ader la intuiții și rezultatul vine pe față.
@Pupkin: aşa este, trebuie antrenată, mai ales că, în timp, dacă nu-i dai destulă atenţie, se face simţită mai greu, ca să zic aşa…Dar dincolo de a o antrena, trebuie s-o cunoşti destul de bine şi să te cunoşti destul de bine, ca să nu confunzi intuiţia cu propriile dorinţe şi vise
Consider și eu corectă necesitatea de autocunoaștere a intuiției, doar că imaginîndu-mi cum ar fi asta îmi provoacă frică…simt că pierd controlul
Probabil sunt diferențe de constituție în ce ține de intuiție.
Admir mult oamenii care se simt bine aderînd la simpla intuiție în luarea deciziilor, în egală măsură ca cei ce calculează fără erori aceeași cale.
@Pupkin: eu sunt adepta căii de mijloc, în sensul că intuiţia trebuie să fie un factor de luat în seamă atunci când analizezi luarea unei decizii…dacă simţi clar că e ceva în neregulă, musai să ţii cont de sentimentul ăsta, dar să iei în calcul şi ceea ce cunoşti despre alternative…
Corect – media e cea mai vitală, doar că mai este o diferență: idialiștii și pragmaticii. Idialiștii preferă extremele – cel puțin astfel se simt mai definiți, pragmaticii nu sunt deranjați de medii și viața de rutină. Indiferent de perspectivă e important ca fiecare să-și aleagă calea comodă
Posibil clasificarea e valibilă doar pentru mine – din nou calcul