Fie s-a făcut multă vâlvă în jurul acestei cărţi, fie aşteptam eu prea mult de la subiect şi de la un scriitor lăudat, cel puţin pentru romanele scrise în ţară, în timpul regimului comunist, dar trebuie să spun că am fost dezamăgită…Recunosc, nu am citit nici o altă carte de Petru Popescu, dar am să încerc pentru că nu pot crede că aprecierile la adresa sa se datorează stilului literar al acestui roman. Cartea m-a prins, cel puţin la început, dar, pe parcurs, a început să mă plictisească şi chiar să mă agaseze puţin…aspectele neverosimile (sau poate doar aşa mi s-au părut mie) nu au fost îmbrăcate măcar în fraze mai atrăgătoare, pasajele care se doreau consistente ar fi fost, într-adevăr, foarte bune pentru scenariul unui film, dar unul comercial.
Influenţa activităţii ca scenarist este evidentă în repetarea, obsesivă uneori, a aceloraşi motive, repetare care, într-un roman, face să se piardă substanţă, precum şi în evocarea unor evenimente esenţiale doar tangenţial, cum ar fi decesul Luminiţei din cauza unui avort, care a fost dezvoltat pentru efectele avute asupra personajelor. Scriitorul, aşa cum este prezentat în carte, mi-a creat impresia de exagerare, iar lupta interioară, care reprezenta, zic eu, o temă importantă a cărţii, a fost redată superficial, simpluţ…
Deja prea multe critici la adresa cărţii, aşa că am să spun şi ce mi-a plăcut: portretele făcute soţilor Ceauşescu m-au impresionat. Cred că aici se dovedeşte foarte necesar şi foarte bine exploatat talentul de scenarist al lui Petru Popescu, pentru că, citind cartea, i-am avut în faţa ochilor, le-am regăsit, în detaliile vieţii personale, pe care nu o cunoşteam, exact imaginile arhicunoscute, mediatizate şi mult discutate după 1990. De-altfel, pot spune că, în general, portretizarea personajelor i-a reuşit cum rar mi s-a întâmplat să constat, excepţie făcând doar personajul care-l reprezintă.
Intotdeauna mi-am dorit sa ma fi nascut in alta epoca...nu am reusit inca sa ma decid in care...
Am citit si eu de curand cartea si nici mie nu mi s-a parut nemaipomenita. De fapt m-am cam chinuit sa o termin
@tetris: cam asta senzaţie am avut-o şi eu de la un punct încolo…mă cam străduiam s-o termin
Mulţam de vizită şi de comentariu! Te mai aştept pe la mine
Slaba, foarte slaba. Sunt foarte interesante romanele sale din perioada "romaneasca" – mai ales prins – dar acesta, care ar fi fost marea revenire, e un mare fas. Mai lipseau niste robotei si alieni pentru un scenariu de categorie B.
@Cinabru: Trebuie să le încerc şi eu, mai ales că vreau să scap de gustul neplăcut pe care mi l-a lăsat Supleantul…Da, cel puţin spre final, deja nu m-ar fi mirat deloc dacă apăreau nişte aliens
Exact aceeasi impresie am avut-o si eu, am si scris despre ea dealtfel – zici ca ne-am copiat una pe alta!
@capricornk13: aoleu, să ştii că nu te-am plagiat
Ştiu că ai scris, dar eu încă nu citisem cartea şi nu am vrut să citesc postarea ta, iar între timp uitasem de ea. O s-o citesc acuşi să văd cât de pe aceeaşi lungime de undă am fost
@capricornk13: când am postat aseară, mă şi gândeam că, la câtă vâlvă cu cartea asta, o să am numai comentarii care să nu fie de acord cu dezamăgirea mea
io as numio un fâs media de mare amploare şi cam atat.
@cdmitroi: păi cam aşa ceva şi e…nu zic că nu merită citită, dar eventual fără aşteptări…
Dragă dna Rontziki (cum sa ma adresez altfel…?) comentariul dvs. este intuitiv corect (Cinabru pune și mai bine punctul pe i) dar abordarea de principiu (grila de lectură, cum se spune) este eronată. Pentru că văzui că sînteți nominalizată la cei mai mari critici ai blogosferei ar trebui să știți că un volum, mai ales dacă e vorba de un autor cu background impresionant și notoriu, intrat în istorii literare etc., se discută în specificitate și pe cheia lui de lectură. Nu așa… că mi se păru…
@Horia Gârbea: Permiteţi-mi să vă spun întâi de toate că impresiile despre cărţi pe care le scriu aici nu sunt recenzii şi nu urmează o reţetă în acest sens…sunt simple păreri subiective, stări şi idei date de lectura unei cărţi.
Nominalizarea mea la categoria de critici ai blogosferei a fost un moment simpatic şi cei care au făcut-o au avut, cu siguranţă, în vedere "criticii" amatori ai blogosferei
Mai multe despre pretenţiile mele de critic în orice, aflaţi în prima postare de pe blog.
Mă simt onorată de vizită şi vă mulţumesc pentru comentariu!