Aveam deunăzi o discuţie despre concedii…Intenţionez să-mi iau cât de curând oareşce concediu şi, întrebată ce anume fac în concediu, unde plec, răspunsul meu a fost cât de poate de simplu: nu plec nicăieri, vreau să mă odihnesc şi să fac o grămadă de chestii care îmi fac plăcere şi pentru care serile sau week-endurile nu-mi sunt suficiente…Şi de aici, discuţia…adică îmi stric zile de concediu pe de-astea? Adica, dacă tot nu plec undeva, nu mă distrez, nu evadez, de ce să-mi consum zilele de concediu?!
Discuţia asta m-a pus pe gânduri…de fapt ce înseamnă concediu? Pentru mine poate însemna multe…poate însemna mare, soare, plajă, distracţie, evident vara…poate însemna călătorit, vizitat oraşe, plimbări…poate însemna pur şi simplu un drum acasă, unde, pe lângă plimbarea în sine, îmi încarc bateriile printre ai mei…dar poate foarte bine să însemne nişte zile în Bucureşti…zile de leneveala, în care pur şi simplu să nu mă intereseze cât este ceasul…să mă trezesc la prânz, sa beau cafeaua citind şi ascultând muzică…să fac orice am chef…să văd filme sau să ies să mă plimb în miezul zilei când majoritatea oamenilor sunt la muncă…să stau toată ziua în pat să citesc…mi-e dor de vremurile când citeam o carte într-o zi, când nu o lăsam din mână până nu o terminam…
De ce e musai să iei concediu numai dacă pleci undeva?!
De-acord, fac şi asta cu o parte din zilele de concediu, sunt ahtiată după călătorii…mă intorc întotdeauna deconectată chiar dacă nu întotdeauna odihnită….
Dar, zic eu, concediul înseamnă, în mare, pauza de muncă pe care să o petreci în aşa fel incât să te simţi bine…Dacă eu mă simt bine stând în Bucureşti si facându-mi micile, dar multele plăceri pentru care nu am suficient timp întotdeauna, nu justifică ele oare “stricarea” câtorva zile de concediu, aşa, doar pentru sufletul meu?!
Un concediu din care să nu mă “întorc” cu poze, că totuşi, n-am să-mi fac poze lenevind pe canapea cu o carte sau la un film 
)), e aşa o chestie ciudată?!
De unde ideile astea că numai plecările, călătoriile justifică un concediu?
Nu simt nevoia să evadez plecând, ci doar să evadez exact în viaţa mea, în plăcerile mele, în mediul meu, printre prieteni pe care nu apuc să-i văd mereu cât aş vrea, fără muncă, fără concentrare, un timp…Îmi doresc atât de mult acele zile, din când în când, încât torc precum o mâţă numai gândindu-mă la ele , anticipând că, măcar pentru puţin, noţiunea timpului nu va mai exista 
Nu ştiu dacă e o abordare a concediului atât de stranie şi de singulară pe cât pare unora, dar m-a amuzat să citesc ceva într-un zodiac, despre zodia balanţei, care, spun astrologii, are nevoie de astfel de perioade de repaos total…n-am zis-o eu, aşa au decis astrele )
[box]“Zile, săptămîni şi chiar luni la rînd Balanţa poate fi prea ocupată ca să se distreze. Va lucra pînă tîrziu în noapte şi se va trezi o dată cu răsăritul soarelui. Te oboseşte numai să o priveşti. Apoi, brusc, se va trînti într-un fotoliu şi va spuna: “Sînt frîntă!”. O dată ce au făcut asta, nu-i mai vezi mişcînd nici un muşchi. Va fi un efort pentru nativ şi să ridice lingura sau paharul la gură. Cînd cade în letargie, Balanţa nu mai poate fi mişcată nici cu buldozerul. Va vorbi, va citi, va căsca, va moţăi, se va uita la televizor sau se va uita pe fereastră şi abia va fi în stare să se tîrască în dormitor. Toată cicăleala sau ţipetele din lume nu o vor impresiona. E ca şi cum ar fi pe altă lume. După un timp, cînd şi-a refăcut forţele, va simţi un val de energie şi va porni din nou la treabă într-o viteză nebună. Din nou va munci ca un rob, păstrînd echilibrul în mod miraculos, în timp ce îşi planifică sarcinile cu uşurinţă eficientă. Balanţele ştiu din instinct că, pentru a păstra armonia trupului trebuie să alterneze pasele active cu odihnă completă. Aranjarea specială a genelor şi celulelor lor cere cu insistenţă acest lucru şi majoritatea nativilor sînt foarte pricepuţi la păstrarea delicatului echilibru al fizicului lor. Balanţele sînt mai sănătoase decît majoritatea oamenilor, cu condiţia să nu se epuizeze şi să nu uite să-şi facă perioadele de odihnă completă. Efectul pe care-l au liniştea şi armonia supra sănătăţii venusienilor e miraculos. Cînd sînt bolnavi (a se citi şi “obosiţi”), ei au nevoie de lungi perioade de odihnă, fără situaţii stresante emoţional, în care să fie înconjuraţi de cărţile favorite, muzică lentă şi cuvinte liniştitoare. O asemenea atmosferă ajută întotdeauna Balanţa să se pună rapid pe picioare.”[/box]
Pentru voi ce înseamnă concediul?
Intotdeauna mi-am dorit sa ma fi nascut in alta epoca...nu am reusit inca sa ma decid in care...
pentru mine concediul inseamna exact ce ai descris mai sus tu… imi place sa si calatoresc, dar asa tanjesc dupa mine… of. Sa stau lenevind alaturi de motanul meu, sa citesc, sa am timp de sufletul meu. Ai descris la fix concediul.
Pentru mine concediu înseamnă relaxare totala cu condiţia să nu dureze mai mult de 5 zile. poa să fie din 3 în 3 luni şi cam asta-i tot.
@sufleţica: ca să le facem chiar pe toate, ar însemna să avem macar vreo 50 de zile de concediu pe an
Cum nu avem, încerc şi eu să le folosesc în aşa fel încât să împac cât mai multe dorinţe 
@cdmitroi: cam aşa, din 3 în 3 luni, simt şi eu nevoia de concediu…vara îmi cam place să fie şi mai mult de 5 zile
Pentru mine concediul nu e concediu dacă nu am vreme să mă și odihnesc. Dacă am 2 săptămâni la dispozitie vara, una tre să fiu plecată și cealaltă tre să fiu acasă la mama să mă trezesc la prânz fără un țel anume, fără stres sau emoții, fără să mă gândesc ce fac azi de mâncare, fără să trebuiască să merg la cumpărarturi, fără să-mi verific mailul, fără să văd cine e online
Pe vremea vacanțelor mele în care nu plecam niciunde cea mai mare bucurie era să merg în grădină, să mă întind la soare și să citesc. Veri în tregi am făcut asta, dar atunci nu le apreciam la adevărata valoare
@Bianca: şi eu îmi petreceam vacanţele stînd în gradină şi citind, pe iarbă sau aveam un pom în care stăteam foarte comod
Ai dreptate, pe atunci nu apreciam momentele astea cum le-aş aprecia acum, poate pentru că erau foarte la îndemâna…
Te-ai regăsit în fragmentul despre balanţă?
pentru mine inseamna sa plec de acasa, departe daca se poate, si sa ma desprind ce ceea ce fac in fiecare zi. sa vad locuri noi, lucruri noi, sa ma simt bine…
@coyamor: şi pentru mine înseamnă, exact cum spui tu, să mă simt bine…uneori plecând şi desprinzându-mă de toate, alteori desprinzându-mă doar de muncă şi găsind astfel timpul să "evadez" doar la figurat, în ceea ce-mi place
Doamneee, concediul al care visez e ala in care sa-mi permit ca cel putin trei zile sa numar somnoroasa minutele din pat, si sa-mi spun "am tot timpul sa doooorm!"
(si dupa alea trezi zile sa incep sa m-agit putin)
@feeria: eh, da! Chiar şi atunci când avem concediu exact pentru odihnă şi leneveală, tot apare câte ceva…nu cred că o să reuşesc vreodata performanţa de trei zile de somnoreală…