Nimic din ce s-ar putea scrie despre cartea asta, pe un blog, în vreo revistă, pe coperta cărţii, nu ar putea convinge şi atrage, aşa cum ar face-o pasaje din carte. Sunt încă sub impresiile lecturii şi, probabil, au sa-mi ramână in preajmă multă vreme, aşa cum se întâmpla când citesc ceva cu adevărat bun.
Iubirea omenească în toate formele ei…O carte care te face să simţi revoltă împotriva speciei umane, acceptarea deziluziei, ca şi necesitate pentru supravieţuire, un sentiment de tristeţe şi dezarmare, şi, în acelaşi timp, optimism, încredere că, atâta timp cât există oameni ca revoluţionrul angolez Elias, eroul cărţii, oameni care pur şi simplu iubesc, “dragostea îi redă lumii gravitatea fără de care nu am fi altceva decât nişte insecte grăbite să juiseze, să muşte, să moară…”
Makine scrie despre un copil care îşi ascunde nasul în adâncitura caldă a cotului mamei, acolo unde viaţa se scurgea domol, ca prin somn, legănată de pulsul sângelui, o viaţă cu totul altfel, fără rânjetul morţilor de pe drumuri, fără minciună….despre o bătrână care priveşte ninsoarea surâzând, care nu se regăseşte în planurile revoluţiei, în formele propagandei, trecutul şi viitorul ţării (muncitorul cu braţele musculoase, ţăranul cu snopii de grâu şi intelectualul cu ochelari), care nu aparţinea timpului său, ca atâţia alţii…despre un om construind un adăpost pentru o orhidee pe care nu a reuşit să o vadă niciodată, o orhidee care se deschide noaptea şi ziua moare…şi mai ales despre un “bărbat torturat din greu, lipsit de apă şi hrană, care spunea că ar fi trecut cu dragă inimă prin toate acele suferinţe, doar pentru a se afla, o clipă măcar, alături de femeia pe care o iubea, ca ar fi dat totul doar pentru mirosul frigului pe care îl păstra în ţesătură rochia ei.”
Fiind prima carte pe care o citesc de Andrei Makine, sunt impresionată şi de stil….dezvăluie şi învăluie în acelaşi timp şi cred că am să devorez tot ce mai găsesc de el.
Intotdeauna mi-am dorit sa ma fi nascut in alta epoca...nu am reusit inca sa ma decid in care...
Stiu ca sunt off-topic dar trebuie s te anunt ca mi-am schimbat adresa blogului
. Te rog poti sa-mi modifici link'ul din blogroll ? Multumesc stiu ca e stresant 
. Noua adresa este : http://www.thefashiongirls.com
@hime: gata, am modificat
Hmmm, interesant. Eu am citit Femeia care asteapta de Makine si am zis ca sa nu mai aud de scriitorul asta. Mi s-a parut siropos, cu un stil complet nedefinit, cu idei oricum dar nu originale, plictisitor reusind sa fie totusi aproape libidinos, deranjant. Si nu sunt eu vreo pudica sa ma deranjeze orice (doar mi-a placut la nebunie Sexus, Miller). Acum tu vii cu o perspectiva total diferita si am vazut oricum ca, in general, Makine este vazut diferit de cum l-am vazut eu. Ma gandesc poate sa ii mai dau o sansa?…
@Arana: Nu am citit Femeia care aşteaptă, dar intenţionez şi probabil că am să revin cu păreri şi despre ea…
Eu aş zice să-i mai dai o şansă cu Iubirea omenească
mie pe vremea fluviului amur si testamentul francez mi s-au parut cele mai bune
@ana: mulţam de recomandări! Mi-a plăcut foarte mult Makine şi urmează să le citesc şi pe acestea
Bine ai venit pe la mine, te mai aştept
Super cartea. Si eu am auzit de ea, de curand, si am incercat sa ii vad o recenzie.
Imi place stilul in care povestesti.
Abia astept sa o termin!
@Gloria: da, chiar este o carte care merită citită
Mulţumesc mult pentru aprecieri şi aştept impresii când o termini 