Un om obisnuit despre neconventional

Incep prin a recunoaste ca aceasta tema pe care o abordez nu m-a preocupat in mod deosebit de-a lungul vietii. Exista foarte multe categorii in care clasificam oamenii si ideile, in functie de la fel de multe criterii, dar clasificarea dupa criteriul “este sau nu conventional, conform” nu mi s-a parut relevanta. Nu am cautat in mod special nici conventionalul, nici neconventionalul.

Pentru ca am primit o “leapsa” pe aceasta tema de la Pheideas, mi-am pus rotitele la treaba si gasesc ca tema este interesanta, mai ales pentru mine, intrucat e relativ noua

Mai interesant insa decat a dezbate ce inseamna conventional si neconventional, conformism si nonconformism, mi se pare sa inteleg de ce este atat de important daca un om sau o idee are un caracter conventional sau neconventional.

Incerc intai sa-mi dau seama de ce nu m-a preocupat tema si cred ca in primul rand pentru ca gasesc orice incercare de clasificare dupa criteriu conventional/ neconventional ca fiind in esenta relativa si subiectiva. Conventional sau neconventional raportat la ce si la cine? Raportarea la societate in intregul ei este oarecum imposibila, raportarea la niste conventii sociale este labila pentru ca acestea sunt destul de schimbatoare, raportarea la grupuri este cat se poate de relativa si poate da rezultate de-a dreptul opuse in functie de grupul la care te raportezi. Un om poate fi conventional prin anumite laturi ale sale si neconventional prin altele si, mai mult, exact laturile conventionale pot fi vazute ca si neconventionale si invers, in contextul raportarii la un alt sistem de referinta. Ne ajuta cu ceva sa tragem concluzia ca suntem conventionali sau neconventionali in functie de n criterii, cand in realitate exista n la puterea n criterii, si facand statistica dupa doar n criterii, este mai mult decat probabil ca incadrarea sa fie gresita?

Presupunand ca am reusi sa stapanim niste criterii cat de cat obiective si am putea determina conventionalismul si neconventionalismul, de ce este relevanta o astfel de distinctie? Nu contest ca exista un miraj al neconventionalismului si, mai mult sau mai putin constient, foarte multi isi doresc sa fie neconventionali, sa cunoasca si sa se asocieze cu oameni neconventionali, dar eu personal nu prea inteleg de ce.

Nu mi-am dorit niciodata sa fiu neconventionala sau nonconformista, rezultatul fiind, cel mai probabil, ca nici nu sunt. Am trait in mai multe medii, printre diversi oameni si mi s-a intamplat sa fiu considerata “altfel” in anumite medii sau in interactiune cu unii oameni, la fel de bine cum mi s-a intamplat sa ma simt “printre ai mei” in alte medii si in relatii cu alti oameni. Si cu toate ca am fost catalogata de multe ori ca fiind “altfel”, poate ca nu mi-am pus problema conventionalului si a neconventionalului pentru ca am reusit intotdeauna sa comunic cu oameni din medii foarte diferite la fel de bine, am gasit subiecte comune cu majoritatea si comunicarea a venit natural si mi-a placut mai mult decat sa ma simt “altfel”. Cred ca uneori eram vazuta ca fiind “altfel” tocmai pentru ca ma multumeam si ma “limitam” la conventional. Goana dupa neconventional a devenit de fapt ceva mult prea obisnuit, oamenii dorindu-si prea mult sa iasa in evidenta, sa fie neconventionali, incat probabil sa fii conventional devine adevarata provocare si te face sa pari “altfel”.

Parerea mea este ca, de fapt, oricat incercam, nu reusim sa fim cu adevarat neconventionali, pentru ca aceste concepte depind prea mult de timp, de locatie si de mediul uman si pentru ca dinamica lor nu este deloc de neglijat. Suntem catalogati dupa multe criterii, motiv pentru care fiecare din noi face parte din mai multe categorii.

Avem tendinta de a considera conventionale categoriile din care nu facem parte si de a le considera, instinctiv, neconventionale pe cele din care facem parte, avand impresia (pretentia!) ca ele numara putini membri, pentru ca o astfel de abordare ne ofera iluzia de originalitate si unicitate. Cu totii am resimtit cel putin intr-un moment asta si poate ca nevoia de a ne incadra in “neconventional” vine din nevoia de justificare a existentei proprii printr-o

Pe mine cred ca m-a tinut putin “faza” asta pentru ca nu prea mi-o amintesc…nu caut justificarea existentei mele marunte in neconventional si nu am dorinta/ vanitatea de a revolutiona lumea…Nu aruncati cu rosii, v-am avertizat inca din titlu ca este perspectiva unui om obisnuit (a se citi si “conventional”).

Oamenii cu adevarat neconventionali, daca exista, presupun ca n-ar trebui sa fie niste oameni “normali”. Ar trebui ca cel putin anumite caracteristici (poate calitati) sa le fie dezvoltate mult peste medie, or eu nu sunt chiar ahtiata dupa astfel de oameni, pentru ca, aproape intotdeauna, excelarea intr-o latura face ca alte laturi sa nu fie suficient dezvoltate…vrem, nu vrem, e o lege a firii. Eu se pare ca am fost suficient de conventionala incat educatia oarecum in spiritul conventiilor sa prinda si sa fiu adepta liniei de mijloc. Mi s-a spus ca tre’ sa fiu “cate oleaca din fiecare: oleaca frumusica, oleaca desteptatica, oleaca sufletista, oleaca amuzanta, oleaca serioasa, oleaca nebuna etc” si m-am conformat, am avut grija sa nu “excelez” in vreo latura ca cica “orice calitate impinsa la maxim devine defect” si am destule defecte si-asa , iar o astfel de caracterizare nu poate fi decat expresia conventionalului.

Si pentru ca eu sunt un exponent al mediei si al conventionalului, in mod evident, apreciez oamenii care au cate putin din fiecare caracteristica, intrunind in ei cat mai multe caracteristici dezvoltate la nivel mediu, ca sa-mi utilizez si eu, prin interactiunea cu ei, cat mai multe din caracteristicile mele dezvoltate “oleaca”.

Acestea fiind zise, mi-ar mai ramane sa subliniez ca imi place conventionalismul, sunt oleaca traditionalista si conservatoare, dar mai am si momente de “altfel”

P.S. – Pheideas a atacat in postare si subiectul “gura lumii”, dar nu o vad ca pe ceva legat de conventionalism…se spune, de exemplu, sa faci ce zice popa, nu ce face popa…si cu gura lumii e cam tot asa…cei care reprezinta “gura lumii” fac de obicei exact ceea ce critica, asa incat o raportare mai obiectiva din punct de vedere al conventionalului ar fi la a face ceea ce face lumea…Raspunsul meu personal este: da, fac ce fac toti ceilalti, daca imi place, consider necesar/ trebuie, imi doresc etc si nu fac, daca nu gasesc nici una din motivatiile mentionate. In ce priveste “gura lumii”, despre asta am vorbit putin si in Libertatea reala. Ma raportez cat pot de putin la ea, incerc sa nu ii judec pe altii si sa nu ma las influentata de judecata celorlalti, pentru ca, asa cum spunea cineva foarte drag mie, “instanta suprema sunt eu”

Related posts: