De cate ori nu ne-am spus “asa a fost sa fie” sau nu ne-am pus intrebarea “sa fie destinul”?! De foarte multi ani incerc sa inteleg cat din ceea ce ni se intampla este “scris” si cat depinde cu adevarat de noi…Luam multe decizii in viata, facem multe alegeri, dar pe cate le facem cu adevarat noi? De cele mai multe ori conjunctura nu este aleasa, ea este “data”, ca sa nu mai vorbim ca insasi necesitatea/ posibilitatea alegerii nu este construita decat foarte rar prin vointa proprie, de cele mai multe ori fiind pusi in postura de a decide, de a alege. Si atunci? Pana unde este destinul si de unde incepe liberul arbitru?
Mi s-a intamplat de-a lungul timpului sa simt ca ceva anume se va intampla. Nu, nu vorbesc de premonitii sau alte de-astea, n-am astfel de capacitati 
, doar mi s-a intamplat, de exemplu, sa cunosc oameni si sa stiu ca ei nu se afla intamplator in viata mea, chiar daca, pentru lungi perioade de timp, nu am stiut care este deznodamantul…Stiam doar sau, mai bine zis, simteam ca oamenii respectivi fac parte din viata mea pentru a determina ceva, pentru a avea un rol important pentru mine si cand zic un rol important nu ma refer numai la legaturi concrete de natura a schimba concret viata, ci si la interactiuni menite sa ma schimbe pe mine, sa-mi deschida usi spre alte orizonturi, sa-mi dezvaluie perspective noi, din alte unghiuri, cu privire la oameni, la viata, la ce-mi doresc, sa-mi reveleze chiar laturi, nazuinte ale mele neconstientizate, voit sau involuntar.
De obicei, atunci cand cunoastem oameni care vor insemna ceva pentru noi, simtim asta destul de repede, chiar daca, de cele mai multe ori, nu dam atentie acestor senzatii…M-am intrebat adesea de unde vin ele. Sa fie informatii pe care subconstientul nostru le primeste si ni le transmite sub forma de senzatii si de sentimente?! Daca e asa, inseamna ca insasi receptarea acestor informatii, daca se dovedesc a fi adevarate, este o premisa pentru a crede ca exista ceva “scris”, un destin cat de cat trasat, poate nu in detaliu, dar cel putin in linii mari. Se intampla chiar ca, atunci cand ignoram semnalele initiale, sa descoperim pe parcurs tot felul de “coincidente” menite sa ne atraga atentia si sa ne apropie de persoanele respective.
Nu contest ca ne si inselam, ca uneori poate fortam intuitia, daca putem numi asa sentimentul de anticipare de care vorbeam, sa ne dea senzatiile pe care le vrem, dar, daca suntem foarte atenti si scrutam deschis, pozitionandu-ne pe linia “fie ce-o fi”, echidistanti fata de oricare din variante, intuitia ne va dezvalui directiile…mai trebuie sa o si ascultam Am oscilat atat de mult intre a-i da crezare si a o ignora, condamnand-o de subiectivism, dar atunci cand senzatia a persistat, cand a trecut proba timpului, desi ea sustinea directii aparent imposibile, am fost nevoita sa ii constat meritele si sa ma “cert” pentru a nu fi vrut sa o ascult.
Deciziile pe care le luam se bazeaza sau ar trebui sa se bazeze pe o analiza a unor informatii pe care le avem, informatii insemnand si sentimente constientizate si constatate, dar nu vi s-a intamplat ca, desi toate informatiile, oricum ar fi fost interpretate, duceau, in mod evident, la o decizie sau o alegere intr-un anume sens, sa simtiti ca “trebuie” sa decideti in sensul opus? Mie mi s-a intamplat…si mi s-a mai intamplat chiar sa iau decizii bazandu-ma pe informatii aparente, decizii motivate practic de realitati inexistente, realitati ale caror erori le constatam ulterior…si, intamplator sau nu, s-au dovedit a fi decizii bune, evident mai bune decat daca nu interveneau “erorile”…”decizii bune” inseamna, in general, ca au fost generatoare de efecte bune, dar mai poate insemna si ca au fost decizii necesare. Da, exista decizii necesare…poate nu decizii bune in sensul efectelor, pentru ca, daca le analizam prin prisma consecintelor imediate sau cel putin vizibile, le putem numi chiar decizii proaste, dar decizii necesare pentru ca genereaza efecte necesare, efecte care in lipsa acelor decizii nu ar fi existat.
Mda…de la ce-am pornit si unde am ajuns 
Incepusem cu destinul si liberul arbitru si m-am lungit pe tema deciziilor si alegerilor…cred ca zodia mea indecisa e de vina Nu am pretentia sa fiu tocmai coerenta in postarea asta, pe de-o parte pentru ca ascult niste muzica care nu da coerenta, din contra, si pe de-alta parte, pentru ca mi se invart prea multe prin cap si n-as vrea sa le fortez sa se invarta in anume sensuri, le las sa se plimbe in deruta…sunt mai autentice si mai revelatoare pentru mine, asa incat sper ca voi fi scuzata
E greu de stabilit cand deciziile sunt, indirect, deja luate, iar noi participam numai aparent, si cand liberul arbitru, bazat pe cunoastere, informatii si alte de-astea, ia fraiele si decide. Ca o persoana careia ii place sa creada ca viata sta si in puterile ei, ca are un oaresce control, dar care nu prea poate face abstractie de intuitie si de sentimente atunci cand ia decizii, am gasit o teorie de mijloc: exista un destin trasat in linii mari, in cadre largi, care insa lasa loc la foarte multe variante si posibilitati determinate de liberul arbitru, care depind practic de noi, pentru ca intelept a fost cine a spus “Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in traista”.
As vedea mai degraba destinul ca pe un copac…Totul incepe cu radacini si o tulpina predeterminate prin insasi nasterea in anume conjuncturi, locatii, din anume parinti si prin formarea, educarea in aceste contexte, dupa care avem la dispozitie niste ramuri, intai unele care inseamna drumul, in linii largi, dar din care cresc alte ramuri pe care pornim in functie de alegerile noastre. Atunci cand avem de facut o alegere, suntem liberi sa alegem si oricare din posibilitati ne sta la dispozitie, decizia nu este “scrisa” nicaieri, ci doar consecintele determinate de oricare din variantele alegerii. Odata ce-am ales, pornim de fapt pe un drum presarat cu alte alegeri, variante, posibilitati decat cele pe care le-am fi avut daca am fi ales altfel. Ramurile pot fi foarte diferite sau, din contra, pot semana, cel putin temporar. Uneori ele se intrepatrund si atunci avem posibilitatea sa regandim deciziile de pe pozitii diferite, alteori ele doar par sa se intrepatrunda si avem impresia ca, daca am fi ales altfel, am fi ajuns mai repede sau mai bine la un anume rezultat, in realitate insa, rezultatul este determinat de drum, de constientizarea alegerii si a efectelor ei, nu doar de alegere.
Intrebandu-ma daca totusi n-ar fi cazul sa inchei aceasta postare elucubranta, mi-a venit in minte filmul La Mome despre viata lui Edith Piaf, care m-a impresionat foarte mult si in care am avut senzatia ca se regasesc atat destinul, cat si liberul arbitru, si mi-am amintit de momentul in care Michel Vaucaire si Charles Dumont ii aduc melodia “Non, je ne regrette rien”, iar ea spune : “C’est ma vie! C’est moi!”
Intotdeauna mi-am dorit sa ma fi nascut in alta epoca...nu am reusit inca sa ma decid in care...
Fain! De la premoniţii, liber arbitru şi decizii la Edith Piaf. Noroc că eşti balanţă şi înţelegem
Ce aduseşi tu în discuţie acilea e materie primă pentru muuulte discuţii, controverse şi păreri. Am să mă leg doar de chestia cu premoniţiile, (pre)sentimentele sau cum vrei să le numeşti. Informaţiile de care zici tu şi în baza cărora luăm anumite decizii nu se rezumă doar la cele obţinute pe căi clasice.
Există o sumă de informaţii care se pot obţine prin ceea ce unii numesc "căi paranormale" sau, ceea ce tu numeşti, inexplicabile. Creierele noastre sunt nişte emiţătoare-receptoare complexe, care emit şi pot recepta undele emise de alte creiere, captînd informaţiile codate în acele unde. Un fel de "reţea wireless" dacă vrei
.
Cînd simţi ceva anume despre o persoană, nu faci altceva decît să captezi nişte informaţii emise de persoana respectivă. De ce ni se pare ciudat şi ne îndoim de veridicitatea unor astfel de informaţii? Pentru că suntem obişnuiţi să le obţinem pe căile ce utilizează simţurile palpabile: văz, auz, atingere.
Cu siguranţă ai auzit de telepatie şi s-a dovedit ştiinţific că este reală. De asemnea, este dovedit ştiinţific: creierul uman emite anumite tipuri de unde. Ştii care e una din explicaţiile fenomenului "deja-vu"? Recunoaşterea unor locuri pe care nu le-ai mai văzut niciodată se întîmplă pentru că… de fapt le-ai mai văzut
Mai exact, la un moment dat le-ai captat, sau ţi-au fost transmise, de la o persoană care a fost acolo. 
E o variantă. Nu pot spune cu certitudine că aşa este sau nu. Dar ţinînd cont de alte variante – de exemplu, viaţă anterioară (care şi asta poate avea o explicaţie mai palpabilpă decît cea cu minunea divină) – şi de certitudinea că telepatia există, o găseasc cea credibilă şi susceptibilă de a fi reală.
Cît priveşte liberul-arbitru, am auzit o chestie tare interesantă într-un serial cu multe subtilităţi: singurul lucru pe care îl controlăm cu adevărat e acela dacă suntem buni sau răi
Filosofie ieftină, realitate, cine ştie. Partea interesantă e că putem vedea dacă e aşa sau nu fiecare dintre noi, empiric 
Am comentat o tonă dar, avînd în vedere că nu te-am mai stresat demult, ştiu c-o să-mi treci cu vederea
Rontziki, in scurta mea peregrinare prin viata, am avut ocazia sa observ cateva fenomene interesante, carora empiric, le spunem: legate de destin.
Fiind un subiect de avantgarda, mentionez ca maine s-ar putea sa am o alta parere.
Cred a in drumul nostru apar doua feluri de influente. Unele usoare si alte dure. Cele usoare, cum spuneai, sunt asemeni crengilor unui arbore. Deciziile pe care le luam sunt legate de anterior, oarecum previzibile, si ce e mai important, le luam intr-o unanimitate interioara. Adica ratiunea si simturile noastre le acceptam ca pe ceva cunoscut sau pe-aproape. Influentele dure sunt asemeni unuei tamponari, in care o alta masina vine si ne scoate de pe drumul nostru firesc. Aceste influente avem obiceiul sa le respingem, pentru ca sunt altfel decat ce am vazut, cunoscut, suntem obisnuiti. Dar ele, interesant, vin in viata noastra. Si nu e vorba de pesoane pe care le cunoastem intamplator, ci si evenimente tragice. Am spus mai devreme, avem tendinta sa le respingem. Ce e interesant, acum urmeaza. Uneori gresim, incadrandu-le la "rele", dar ingnoram un aspect, si anume acela ca spre deosebire de majoritatea influentelor "rele" acestea au reusit sa patrunda destul de adanc incat sa ne afecteze. Cum au reusit ? Ceva din natura lor s-a potrivit cu ceva din natura noastra. De ce le respingem, pentru ca ele aduc ceva nou, cu care nu suntem obisnuiti. In realitate, se opune ratiunea noastra, pe principiul: "Nu se poate, cum sa fac eu asta ?! Eu niciodata nu am facut !". E un fel de conflict intre simt si ratiune.
Din pacate, pentru foarte multi dintre noi, ratiunea este mult mai puternica, si nu atat ratiunea cognitiva, ci acea patternala, sablonara.
…
Iti dau un exemplu. In ianuarie 2007 mi s-a intamplat sa cunosc un psiholog, care mi-a devenit prieten. L-am cunoscut intr-un moment al vietii destul de dificil. La inceput nu am dat importanta, apoi, cu timpul, mi-am dat seama ca omul acela nu aparuse intamplator. Ceva in mentalul meu "l-a ales", l-a chemat si el a venit. Acel prieten, la un moment dat, s-a uitat in ochii mei si mi-a intins o carte pentru copii – Alchimistul de Coelho. Am zambit. Mi-a spus: 'Ia-o, citeste-o !" Si am citit-o intr-o ora. … Din cartea aceea am invatat ca pe drumul vietii apar aceste influente dure. La inceput le ignoram. Apoi apar din nou, la inceput mai des, si daca le ignoram in continuare, ele apar din ce in ce mai rar, pana se sting. Ele nu vin intamplator, ci sunt menite sa ne atraga atentia, fie ca drumul pe care mergem e un drum infundat, fie ca ceva din submentalul nostru este crtoit sa aleaga alt drum, pe care nu-l vedem, si care ne va schimba viata in bine. Dar aceste influente nu vin intamplator, ci sunt atrase. Noi le atragem, uneori constient, alteori inconstient.
Si am mai invatat ceva: sa nu resping din prima, ci sa astept si un al doilea semn, eventual si un al treilea.
Mi s-a intamplat, tot in 2007 sa stau de vorba cu un monah intelept, la Frasinei – templul spiritualitatii romanesti, tocmai despre astfel de influente. Ma rog, plaja era mai extinsa, la vise si premonitii. Si el mi-a spus acelasi lucru: "tine seama, numai daca se repeta !".
@Saturnianul: pai chiar voiam sa-ti atrag atentia ca ma neglijezi
Sunt convinsa ca telepatia este cat se poate de reala si mi s-a intamplat, mai ales cu persoane foarte apropiate.
Pun informatiile primite pe seama telepatiei de multe ori, dar in postare m-am referit la informatii care nu ne sunt tranmise prin telepatie pentru ca asta ar insemna ca cel putin o persoana le cunoaste…ma refer la intamplari viitoare, pe care nu le cunoaste nimeni, dar despre care simti uneori ca vor avea loc…si atunci m-am gandit ca poate intr-adevar anumite chestii sunt "scrise", iar receptarea senzatiilor respective arata chiar existenta unei eventuale presetari pe care o denumim "destin"
@Pheideas: da, atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul lucreaza la ideplinirea dorintei tale, cum se spunea in cartea amintita de tine
Asa este, avem puterea de a atrage atat binele, cat si raul, de a transmite si recepta fel si fel de informatii si chiar de a atrage sau respinge persoane, situatii, intamplari…
Si totusi, inclin sa cred ca nu este doar asta…anumite lucruri se intampla fara ca noi sa ni le dorim sau chiar fara sa ne fie teama ca se vor intampla, atragandu-le astfel prin teama…Unele lucruri pur si simplu se intampla din ratiuni pe care nu le intelegem sau le intelegem ulterior si faptul ca uneori simtim dinainte incotro, nu inseamna ca am transmis ceva, ci poate inseamna ca am receptat informatii cu privire la ce ne-o fi "scris"
Din comentariul tau inteleg ca esti mai degraba inclinat sa crezi ca noi determinam si ca, daca am controla aceasta putere de a determina, am avea de fapt un control mai puternic asupra vietii noastre. Sunt de acord cu ideea, dar numai pornind de la un punct incolo, adica inca sunt de parere ca sunt linii pre-trasate si noi putem determina pe care mergem…avem libertatea de a alege, dar consecintele atasate alegerii sunt deja "scrise", precum si urmatoarele alegeri generate de ultima.
@Pheideas: referitor la "semne" si la intuitie, da, si eu ma ghidez dupa ideea repetarii acestora, dar am observat ca uneori nu repetarea este importanta, ci intensitatea
Inca studiez infuenta noastra asupra determinarii evenimentelor. Nu ma pot pronunta. Acum am o banuiala ca noi le determinam. Mai am banuiala ca sensul de "noi" e destul de empiric, in realitate, noi facand parte din ceva mult mai complex, precum celulele unui organism. E vorba si de baloanele energetice si altele …
Pai frecventa e o masura a intensitatii. Ca si amplitudinea etc.
si eu inca mai analizez cum e cu determinarea, bineinteles pe alte cai
pentru ca cercetarea stiintifica este, dupa parerea mea, limitata si sper ca, daca toate explicatiile se pot gasi acolo, sa se gaseasca atunci cand n-o sa mai fiu eu 
)
Atata timp cat pentru punctul de plecare, determinarea initiala, ca sa zic asa (radacinile si tulpina din postarea mea) nu se vor gasi raspunsuri la "de ce aici? de ce acum? de ce asa?", inseamna ca pot spera in explicatii de alta natura
Hei! Prea grele pentru neuronu' meu bagat de sefii lui in chestii obscure de o importanta major de indoielnica.
Ce-as putea io sa emit la faza asta:
- creierul femeii e o antena mai buna decat cel al barbatului in captarea informatiilor neevidente simturilor normale.
- Io nu m-as duce catre telepatii si vieti anterioare. Las pe altii. As explica fenomenele astea prin reflexe ascunse in codul genetic si datorate unor experiente ce au avut darul de a lustrui si modela subconstientul uman intru supravietuire.
- Reflexele sunt declansate de factori pe care nu-i percepem in mod constient, dar care impresioneaza creierul subliminal. Feromoni, culori, asocieri de imagini, sunete, mirosuri, senzatii termice, etc. ce fac instinctul de supravietuire ancestral sa iasa la iveala si sa ne ghideze comportamentul.
- S-ar putea sa facem din tantar armasar. Nu cred ca aparitia fenomenelor despre care faci vorbire este chiar atat de semnificativa – statistic vorbind. Cred ca frecventa lor de aparitie este sub limita de credibilitate. Tocmai de aceea ni se par tulburatoare. Altfel spus, o dai gres de zece ori si nu tii minte. O nimeresti o data si te feliciti pentru intuitie.
@bogdanic: pana la vieti anterioare nu as merge nici eu
Despre telepatie, cred ca exista si nu-mi pare chiar inexplicabila…
si-apoi chiar nu ne putem ghida in orice dupa asta.
Da, de-acord cu tine, foarte multe senzatii sunt date de informatiile subliminale pe care le primeste creierul nostru in diferite forme.
Evident ca nu vorbeam despre a intui tot timpul sau despre a tine cont chiar de toate senzatiile de genul asta, pentru ca nu sunt toate reale, ca sa zic asa, intuitia ne mai joaca si feste
Am observat insa ca, atunci cand e vorba de chestiuni importante, de decizii care conteaza si determina drumuri in viata, e bine sa ne bazam si pe ce simtim, sa alegem in directia in care simtim, cel putin mie mi s-a intamplat sa iau decizii aparent in neregula daca puneam in balanta avantaje si dezavantaje, dar in care a atarnat mult ce simteam eu sa fac, si s-au dovedit a fi bune
Ideea cu copacul imi place…desi reprezinta o "solutie" incompleta. Cred ca nu avem de fapt in viata intr-adevar de ales…Singura alegere reala este viata sau moartea! Daca alegem viata nu avem nici macar dreptul de a nu respira. Cand e vorba de foame sau de aer ai senzatia ca ai posibilitatea de a alege? Deci vedem ca si in termeni mici suntem conditionati. Noi numai reactionam. Alegerea de a merge la dreapta, nu la stanga pare doar in momentul alegerii o alegere reala. De fapt a fost conditionata insasi prin faptul ca am pornit la drum. Nu stiu daca ma fac inteles in totalitate. E o tema complicata…
@Black Leviathan: te faci bine înţeles, mai ales pe o temă complicată în legătură cu care am trecut şi încă mai trec succesiv prin toate variantele de răspuns…ce spui tu seamănă cu ce spuneam eu la început că însăşi conjunctura ne este dată, adică necesitatea alegerii nu o creăm noi. Dacă alegem cu adevărat sau doar ni se pare e greu de spus, e ca şi cum am răspunde la: ce a fost întâi, oul sau găina?
)Pentru că nu doar conjunctura ne este dată, dar, la momentul unei alegeri avem să zicem, anumite informaţii…de ce doar pe acelea, de ce nu şi alte informaţii…toate..? Poate tocmai pentru a alege la stânga şi nu la dreapta, cum am face dacă am avea alte informaţii? La fel, la momentul alegerii noi existăm, avem deja un trecut, cum spuneai şi tu, de care suntem legaţi, care şi-a pus amprenta şi ne-a determinat şi alegerea ne va reflecta pe noi, nu un real liber arbitru al momentului…
Eh, sunt multe de zis şi încerc aceeaşi senzaţie că poate nu mă fac înţeleasă în totalitate
ba te faci…hm…oricum, conditionat sau nu am inteles o chestie pana acum: Trebuie sa aleg ceva, indiferent daca in stanga sau in dreapta, pana la urma cel mai rau este sa stai pe loc fara sa alegi!
@Black Leviathan: ne, şi să nu alegi nimic este o alegere
Ştii cum se spune, când nu ştii ce să faci, nu fă nimic 