Campania vALLuntar – primiţi, citiţi, scrieţi şi dăruiţi :)

Grupul Editorial All a lansat campania vALLuntar, o campanie foarte faină, în care toată lumea câştigă

Să vă povestesc pe scurt despre ce e vorba: noi citim şi Editura All se angajează la voluntariat!

Editura All oferă gratuit orice carte blogerilor care doresc să participe şi care trimit un mail în acest sens. După lecturarea cărţii, blogerii trebuie să scrie pe blogul personal despre carte, să trimită linkul pe mail şi să-l posteze pe pagina de facebook a editurii sau pe twitter.

Fiecare recenzie valorează 15 minute de voluntariat, la care se adaugă încă 3 minute pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie.

Carnage (2011)

Lumea în care trăim într-un film de 80 de minute, care se desfăşoară într-o cameră şi are numai patru personaje…Incredibil, dar adevărat

Carnage are la bază piesa de teatru Le Dieu du carnage, scrisă de Yasmina Reza, pe care Roman Polanski a fost foarte inspirat s-o transforme într-un film delicios.

Două cupluri se întâlnesc pentru a discuta o întâmplare “tragică”, anume o dispută între fii lor.

Iniţiatoarea întâlnirii, Penelope (Jodie Foster), o casnică obsedată de control, de transformarea lumii în care trăieşte în lumea ideală şi controlată care există în mintea ei, ţine discursuri bombastice despre integritate şi despre nedreptatea suferită de fiul ei. Penelope este pasionată de Africa, dar frustrată în căsnicia cu Michael (John C. Reilly), un bărbat care nu-i stimulează preocupările intelectuale, dar care încearcă să se convingă pe sine de importanţa slujbei pe care o are şi care este încă băieţelul mamei în ciuda faptului că are o familie a lui.

Miercurea fără cuvinte. România s-a trezit

Miercurea aceasta va fi tot în imagini, dar nu chiar fără cuvinte, pentru că imaginile “vorbesc”…

Nemulţumire, trezire, curaj, rezistenţă, dar şi ingeniozitate, inteligenţă, ironie şi umor în cuvintele României din aceste săptămâni.

Începuturi…

M-a invitat Brightie la o leapşă tare simpatică: 12 începuturi de cărţi care să conteze, să-mi fi plăcut, atât începuturile, cât şi cărţile, şi să-mi fi rămas la suflet.

Am încercat să-mi amintesc şi de cărţi pe care le-am citit demult, despre care nu am scris pe blog, dar am ales şi dintre cele citite recent.

În mod cert, mai sunt o mulţime de începuturi care m-au impresionat şi m-au incitat, dar care nu-mi vin momentan în minte sau sunt ale unor cărţi pe cate nu le am la îndemână, aşa încât am ales numai şase din cele deja citite.

La plimbare prin blogosferă (23)

Zăpadă, frig, Piaţa Universităţii, forfotă pe facebook şi pe bloguri…am reuşit totuşi să-mi fac plimbarea prin blogosferă

O să încep cu câteva dintre articolele legate de protestele din Piaţa Universităţii care mi-au plăcut şi care arată că blogosfera nu doarme, din contră…

Dacă am fi organizat o întâlnire a blogerilor, nu ştiu dacă s-ar fi prezentat atâţia blogeri câţi, înţeleg din activitatea de pe facebook şi de pe bloguri, au fost prin Piaţă.

Există ceva mai rău decât oamenii răi: indiferenţa oamenilor buni!

Pe scurt, că trebuie să plec în Piaţă!

Nu e vreme de citit şi de scris, nu e vreme de văzut filme şi de stat la căldură!

E vremea să arătăm că am înţeles ceva din ce-am citit, din ce-am văzut, că personalităţile istoriei ne-au învăţat că pot exista şi schimbări imposibil de crezut!

Vasile Ernu: “Azi iesim sa deszapezim Piata Universitatii… autoritatile pot ramine in acasa…”

Piaţa Universităţii

Încep prin a spune că nu fac politică, în general, iar pe blog cu atât mai puţin.

Dar astea nu sunt zile de stat deoparte…

Am fost în Piaţa Universităţii în această seară, am rezistat câteva ore şi am simţit într-adevăr că ne trezim din apatia care parcă ne intrase în oase de ani buni.

Participarea la protestele din această seară nu a avut legătură cu mitingul USL sau, cel puţin, nu în sensul alăturării la aceasta, ci din contră, şi mişcarea USL ne-a făcut să ieşim în Piaţă, tocmai pentru că ne-am dorit evitarea politizării protestului care a adus în stradă mii de oameni în fiecare zi a ultimei săptămâni.

Les petits mouchoirs (2010)

Sau Little White Lies, cum îl găsiţi pe imdb, este un film regizat de Guillaume Canet (unul din preferaţii mei din Jeux d’enfants şi Ensemble c’est tout), nominalizat la categoria cel mai bun film la European Film Awards.

Canet nu este la prima întâlnire cu regia. Am văzut acum vreun an Ne le dis à personne, o combinaţie de film poliţist, thriller şi de dragoste, care mi-a plăcut foarte mult, iar acum nu pot decât să mă bucur când văd că Guillaume Canet poate şi mai mult, pentru că Les petits mouchoirs este altceva.

Distribuţia este una pe măsură şi, în mod special, m-au încântat Marion Cotillard, François Cluzet şi Gilles Lellouche, acesta din urmă nominalizat la categoria cel mai bun actor într-un rol secundar la Premiile César.

Miercurea fără cuvinte. Mi-ar plăcea…

…să trăiesc în tablourile lui Henri Matisse

Picăturile de miere

“Există cărţi care trec dincolo de vacarmul vieţii, care te apucă de guler şi-ţi împărtăşesc numai adevăruri depline.

“O mărturisire” era o astfel de carte. Tolstoi povesteşte legenda rusească despre omul care, hăituit de un monstru, se aruncă într-o fântână. În cădere, însă, omul vede că pe fundul fântânii îl aşteaptă un balaur ce vrea să-l mănânce.